sâmbătă, 23 aprilie 2011

Isus din Nazaret. Remember. Istoria evreilor în România

(în aramaică ישוע, Ieșu, în ebraică יֵשׁוּעַ‎, Ieșua (arhaic Iehoșua), grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n., probabil Nazaret — d. 30 e.n., Ierusalim) a fost un predicator evreu din Galileea, care a trăit în timpul ocupației romane a Israelului. Isus din Nazaret a fost întemeietorul și a devenit figura centrală a creștinismului. Cu numele Isa ibn Maryam, Iisus este cunoscut ca unul dintre principalii profeți ai credinței islamice.
Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. și a murit în jur de 30 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). În general, istoricii consideră așezarea Nazaret ca locul nașterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39).
Iisus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.
Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), "ישוע", care înseamnă "YHWH mântuiește". Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων), apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a ebraicului "משיח" mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă "uns".
Prenumele în limba română provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj). În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.

Inside-Great Synagogue-Bucharest
Bucuresti :Sinagoga Mare
Minoritatea (etnia) evreiască pe teritoriul actual al României are o istorie ce se întinde pe aproximativ două milenii, dar a devenit semnificativă din punct de vedere numeric și al ponderii economice și culturale mai ales începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit recensământului oficial din 1930, totalul evreilor din România era de 756.930.
Această minoritate a încetat - practic - să mai existe la sfârșitul sec. XX. În 2002 au fost recenzați în România 6.179 evrei.
Sinagoga din Timisoara
Începuturile prezenței evreiești au fost plasate de istoriografia mai veche, înainte de cucerirea Daciei de către Traian, însă această opinie a fost revizuită de cercetările actuale, deoarece nu este confirmată de mărturii arheologice. Existența evreilor în Dacia înainte de cucerirea romană nu este susținută de istoriografia actuală. Chemarea evreilor de către Decebal după distrugerea celui de-al doilea Templu
s-a dovedit a fi o legendă.
Sinagoga din Brasov
Primii evrei au ajuns probabil în Dacia odată cu instalarea puterii romane. Pe la începutul erei noi majoritatea poporului evreu locuia în afara Israelului antic, (dintre care, cam 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii). Răscoalele evreiești anti-romane, începute prin anii 60 d.Ch. (Războiul iudeilor) și terminate cu Revolta lui Bar Kohba (132-135 d.Ch.) care s-au încheiat prin victoria armatei romane asupra evreilor au avut urmări tragice pentru învinși (vae victis): incendierea Ierusalimului și a celui de al II-lea Templu, masacre, robie și exil pe tot teritoriul controlat de romani. Ponderea coloniștilor evrei pe teritoriul Daciei rămâne și în acest caz, discutabilă.
Sinagoga din Oradea
Map of Jewish Communities in Romania

Academics
Aaron Aaronsohn, botanist
J. J. Benjamin, historian
Nicolae Cajal, virologist and Jewish community leader
Ştefan Cazimir, literary critic
Constantin Dobrogeanu-Gherea, sociologist and Marxist theorist
Lazăr Edeleanu, chemist
David Emmanuel, mathematician
Zicman Feider, biologist, acarologist
Herman Finer, political scientist
Moses Gaster, chakham, Hebrew linguist
Alexandru Graur, linguist
Lucien Goldmann [philosopher, critic, sociologist]
Joseph M. Juran, industrial engineer
Ernest Klein, linguist
Peter George Oliver Freund, physicist
Liviu Librescu, physicist
Mario Livio, astrophysicist
George Lusztig, mathematician
Edward Luttwak, economist and historian
Solomon Marcus, mathematician
Meinhard E. Mayer, physicist
Serge Moscovici, social psychologist
Victor Neumann, historian and political analyst
Andrei Oişteanu, historian and anthropologist
Zigu Ornea, literary critic
Julius Popper, explorer
Simion Sanielevici, mathematician
Iosif Sava, musicologist and television host
Alice Săvulescu, botanist
Isaac Jacob Schoenberg, mathematician
Itic Şvarţ-Kara, historian, literary and theater critic
Heimann Hariton Tiktin, linguist
Vladimir Tismăneanu, historian and political analyst
David Wechsler, psychologist

Artists
Avigdor Arikha, painter
Victor Brauner, painter and photographer
Sorel Etrog, sculptor
André François, painter and graphic artist (Jewish father)
Idel Ianchelevici, sculptor
Marcel Iancu, architect and painter
Iosif Iser, painter
Isidore Isou, Letterist
Barbu Iscovescu, painter
M. H. Maxy, painter
Jules Perahim, painter (surrealist) and graphic artist
Constantin Daniel Rosenthal, painter
Reuven Rubin, painter
Lola Schmierer-Roth, painter
Arthur Segal, painter
Daniel Spoerri, assemblage artist and author(Jewish father)
Saul Steinberg, cartoonist
Nicolae Vermont, painter and graphic artist

Business people
Max Auschnitt, financier
Mauriciu Blank, financier
Aristide Blank, financier and activist
Emil Calmanovici, financier and communist activist
Jacques Elias, banker, landowner, manufacturer
Hillel Manoah, banker
Iosif Samitca, publisher
Ralian Samitca, publisher
Ignat Samitca, publisher

Film and stage figures
Israil Bercovici, playwright
Christian Calson, director/writer
I.A.L. Diamond, screenwriter
Abraham Goldfaden,founder of Yiddish-language theater
John Houseman, actor (Jewish father)
Marin Karmitz, director, producer
Elina Löwensohn, actress
Sigmund Mogulesko
Maia Morgenstern (1962 – ) film and stage actress
Bernard Natan, film producer
Ovitz family, circus actors and traveling musicians
Edward G. Robinson, actor
Abba Schoengold
Iulian Schwartz, actor and scholar
Simcha Schwartz, theater director and critic
Dumitru Solomon, playwright
Jacob Sternberg, director
Cambos Rozina actress israel

Musicians
Bill Averbach, composer, klezmer musician
Moshe Bazian, cantor
Miriam Fried, violinist
Alma Gluck, soprano
Clara Haskil, pianist
Philip Herschkowitz, music theorist and composer
Mandru Katz, pianist
Sammy Lerner, composer
Yoel Levi, conductor
György Ligeti, composer
Radu Lupu, pianist
Silvia Marcovici, violinist
Joseph Moskowitz, klezmer musician
Moishe Oysher, cantor and singer
Arnold Rosé, violinist
Lya Stern, violinist, teacher
Richard Stein, light music composer (Sanie cu zurgalai)
Beverly Sills, opera singer

Political figures
Martin Abern, Trotskyist activist
Radu F. Alexandru, politician
Colette Avital, politician
Olga Bancic, communist activist
Silviu Brucan, communist politician and dissident
Simion Bughici, communist politician
Iosif Chişinevschi, communist politician
Alexandru Dobrogeanu-Gherea, communist activist
David Fabian,communist activist
Max Goldstein, communist activist
Remus Koffler, communist activist
David Korner, Trotskyist activist
Alex Kozinski, judge
Serge Klarsfeld, anti-Nazi activist
Samuel Leibowitz, attorney
Karpel Lippe, Zionist activist
Vasile Luca, communist politician
Gheorghe Gaston Marin, communist politician
Nati Meir, politician
Alexandru Nicolschi, communist politician
Saul Ozias, communist politician
Ana Pauker, communist politician
Marcel Pauker, communist politician
Mircea Răceanu, diplomat and dissident (Jewish father)
Leonte Răutu, communist politician
Mihail Roller, communist politician
Valter Roman, communist politician
Petre Roman, politician (Jewish father)
Solomon Tinkelman, communist activist
Leonte Tismăneanu, communist politician
Sorin Toma, communist activist
Ghizela Vass, communist activist
Belu Zilber, communist activist

Religious figures
Ernest Klein, rabbi
Moses Rosen, rabbi
Moses Josef Rubin, rabbi
Alexandru Şafran, rabbi
Meir Shapiro, rabbi
Nicolae Steinhardt, Christian Orthodox priest (Jewish father)
Richard Wurmbrand, minister of religion

Sportspeople
Abraham Baratz, chess player
Ernie Grunfeld, basketball player
Leon Rotman, canoeist
Angelica Rozeanu, table tennis player
Andre Spitzer, fencing master and coach
Alexandru Tyroler, chess player
Bernardo Wexler, chess player
Kevin Youkilis, first baseman for the Boston Red Sox
Victor Zilberman, boxer

Writers
Iuliu Barasch, physician and writer
Max (Marcel) Blecher, writer
Srul Bronshtein, poet
Nina Cassian, poet
Paul Celan, poet
Andrei Codrescu, poet and essayist
Vladimir Colin, short story writer and novelist
Radu Cosaşu, short story writer and journalist
Emil Dorian, poet and writer
Virgil Duda, writer,and journalist
Bluma Finkelstein, poet and essayist
Benjamin Fondane, poet, playwright, and literary critic
Abraham Goldfaden, poet and playwright
Dinu Hervian, journalist, writer
Isidore Isou, poet
Irving Layton, poet
Gherasim Luca, poet
Isac Ludo, novelist
Norman Manea, novelist
Cilibi Moise, storyteller and humorist
Saşa Pană, poet and short story writer
Ion Pribeagu,poet and essayist
Maurice Samuel, novelist
Benjamin Schwarzfeld, writer and educator
Elias Schwarzfeld, historian and novelist
Moses Schwarzfeld, writer and journalist
Wilhelm Schwarzfeld, essayist and journalist
Aurel Storin, essayist, journalist and poet
Mihail Sebastian, playwright
Nicolae Steinhardt, writer (Jewish father)
Alexandru Toma, poet
Tristan Tzara, poet and essayist
Tudor Vianu, literary critic
Ion Vianu, essayist, novelist, and journalist
Ilarie Voronca, poet and essayist
Elie Wiesel, writer
Sarbatori fericite, tuturor!
Admin

marți, 19 aprilie 2011

ROMANIA Interbelica. Document unic şi greu de procurat !

Portretul ROMANIEI Interbelice ... unic şi greu de procurat!
Deschideti linkul de mai jos si dati clik pe judetul care va intereseaza! http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html
E aici o munca de Sisif, pe care sper sa o apreciati la justa ei valoare
Un proiect memoria.ro
Cuvant inainte

Dezvoltarea acestui site, frecventa de vizitare, dorinta noastra de a-l transforma într-un instrument obisnuit si accesibil de studiu si informare pentru toti cei care n-au trait anii de început si de mijloc ai secolului XX, au impus aproape aparitia unei rubrici cu informatii de referinta asupra perioada despre care vorbesc cei care aduc marturii.

Cream astfel un cadru în care vizitatorii nostri pot plasa geografic si cronologic, statistic, demografic si social personajele si evenimentele care intervin în relatari.

Materialul provine din enciclopedia interbelica a regatului României, aparuta în preajma intrarii României în cel de-al doilea razboi mondial, prezentarea se face pe judete si am început tocmai cu acele judete care acum nu mai fac parte din tara. Încetul cu încetul, într-o structura prestabilita de descriere vor aparea si celelalte judete, conform împartirii administrative din acele timpuri. Totodata urmarim sa ilustram cu imagini (eventual gravuri) de epoca locurile despre care vorbim. În acest sens cerem, celor care poseda asemenea documente si ne-ar permite reproducerea lor în acest context, sa ne contacteze cât pot de repede.

Suntem deasemenea siguri ca lectura acestor rânduri va fi plina de surprize pentru cei crescuti în propaganda gaunoasa si desantata a ultimilor 50 de ani. Ei vor descoperi o Românie caracterizata în primul rând prin diversitate si armonie, cu un nivel al productiei agricole impresionant si începuturi industriale modeste, dar sanatoase. La fel de neasteptat este nivelul de organizare al societatii civile, multimea organizatiilor locale care functionau în scopuri caritabile si educative, nivelul excelent al educatiei scolare la tara în special, dar si în marile orase, toleranta fata de minoritatile etnice si orientarile religioase.

Descrierea „oficiala” a enciclopediei se regaseste partial si printre rânduri, în marturiile de istorie orala.

Tot atât de adevarat este însa ca din cifrele aride ale statisticilor agricole si din lectura referintelor istorice reiese ca România era locuita de alti români, cetateni care cultivau alte valori decât cele carora li se închina contemporanii nostri de astazi.

Speram ca, realizând acest lucru, toti cei de buna intentie vor aduce dezbaterile privind vietile personale si viata comunitatii în zone cu adevarat importante (durabile).

Fundatia multumeste pe aceasta cale D-lui Eugen Cadiu, refugiat din Cahul, pentru faptul de a fi fost de la începutul acestui demers printre initiatori, iar mai apoi s-a implicat direct în procurarea si pregatirea materialului brut.

Forma electronica, adica reintroducerea textelor descriptive, a fost realizata de Angela-Romana Ivanoiu, în zeci si zeci de ore de lucru la tastatura, fapt pentru care îi ramânem profund îndatorati.

Solutia tehnica, practica si ingenioasa, prin care aceasta idee a ajuns la D-voastra apartine vechilor, dar tinerilor nostri colaboratori de la Incremental S.A..

Asteptam în continuare cu interes si cu drag opiniile si contributiile

D-voastra si va multumim pentru ca ne sunteti atât de aproape în aceasta onorabila întreprindere
Brasov, 10 decembrie 2004
Mircea IVANOIU

JUDEŢUL MEHEDINŢI
GEOGRAFIE


Asezare. Judetul Mehedinti este asezat în apusul Olteniei, la drumul care trece prin defilul Dunarii catre Banat.
Suprafata. 5.320 km².
Înfatisarea pamântului. În partea nordica a judetului sunt muntii, nu prea înalti (între 1200-1500 m) ai Cernei sau Mehedintului; urmeaza apoi un podis de eroziune taiat în roci cristaline si calcare cu multe chei, doline, pesteri (podisul Mehedintului) si, în fine, seria de culmi piezise ale platformei deluroase oltene care si aici se pierde pe nesimtite în Câmpia Dunarii.

Clima si ape. Clima este de tip continental temperat însa cu oarecare influente mediteranee care se simt, în special, în temperatura mai putin coborâta a iernii (2° la Turnu-Severin) si în regimul ploilor. Vânturile dominante sunt cele de vest, lucru care se vede, între altele, si în directia dunelor de nisip care acopera câmpia.

La granita dinspre Banat se gaseste Cerna , iar în apropierea celei dinspre judetul Gorj, curge, în întregime pe teritoriul judetului, Motrul. Între Cerna si Motru se mai gasesc numeroase râuri, însa mai putin însemnate. ( Bahna, Topolnita, Drincea , etc..). În lunca Dunarii sunt numeroase lacuri, însa nu prea mari.

Vegetatia. Muntii si podisul judetului Mehedinti sunt acoperiti de întinse paduri de fag ; în jurul Vârciorovei însa si pe dealurile mai joase, sunt presarate numeroase paduri de stejar, resturi din padurea neîntrerupta de altadata. În aceste paduri se gasesc asociate stejarilor numeroase elemente mediteranee (alunul turcesc, liliacul salbatec, sfineacul, mosdreanul, artarul cu frunza în trei lobi, nucul salbatec, etc.). În partea de S-V a judetului, unde precipitatiunile scad sub 500 mm anual, pe nisipurile dunelor care acopera câmpia, se întinde stepa în asociatie cu plantele arenacee (de terenuri nisipoase).

Bogatii naturale. În valea Bahnei care da în Dunare lânga Vârciorova si în cursul superior al Toplitei, se gasesc zacaminte de carbune brun de foarte buna calitate ; iar în regiunea colinara, lignit. E cunoscut în fine calcarul de constructie de la Gura Vaii.
ISTORIE
Vechime si dezvoltare istorica. Judetul M. al carui nume înseamna « cei de la Mehadia », apare pe la finele secolului XV, în locul judetului Motrului si a unei parti din judetul de Balta.
Teatru al unor evenimente de care se leaga însasi faptura noastra nationala, judetul M. pastreaza importante relicve istorice.
De-a latul sau a trecut Traian, împaratul cu ostirile Romei în al dolea rasboiu dacic. Podul construit de Apollodor din Damasc în vederea cuceririi Daciei a asigurat pâna târziu legaturile ei cu imperiul.
La capatul dacic al acestui pod s-a construit, pe urmele unei asezari autohtone, castrul Drubeta, care deveni, mai târziu, « municipiu al lui Hadrian » si în care s-au perindat legiunea V Macedonica, legiunea VII Claudia, legiunea IV Flavia, aripa Claudia a Galilor.

Castrul acesta întretinu raporturi cu mari asezari militare de pe tarmul Istrului. Existenta sa aici e constatata fara întrerupere si dupa asa-zisa parasire a Daciei de Aurelian. Ea a servit de baza militara a imperiului de Rasarit, sau punct înaintat în calea barbarilor.

În regiunile acestea au fost asezati apoi, de regii unguri, cavalerii ioaniti.

Ele au trecut apoi în mâna domnilor Tarii Românesti care le-au posedat cu titlul de bani ai Severinului.

Monumente istorice.
1.În Turnu-Severin:
Castrul roman Drubeta , din care sapaturile arheologilor au scos la iveala Praetoriul lui Traian, Praetoriul lui Hadrian, zidul lui Constantin cel Mare, statui si inscriptii de cel mai mare interes istoric.
Ruinele podului lui Traian, construit de arhitectul Apollodor din Damasc în jurul anului 104 d. H.
Termele romane de pe terasa Dunarii.
Ruinele a 2 bazilici medievale, în parcul « Drubeta » si în curtea Liceului « Traian ».
Cetatea medievala a Banatului de Severin, în gradina publica « General Dragalina ».

1.În restul judetului :
Statiuni preistorice. În Ostrovul Simian, Ostrovul Corbului si Ostrovul Mare. Castre romane la Ostrovul Banului, Putinei-Halânga, Hinova si Cetatea Gradinet.
Mânastirea Vodita, ctitoria calugarului Nicodim, pe temeliile altei mânastiri din sec XIII.
Mânastirea Cosustea-Crivelnic.
Mânastirea Strehaia , ctitoria boierilor Craiovesti.
Ruinele cetatii de pe insula Ada- Kaleh. Cetatea a fost construita de turci în sec al XV-lea.
Schitul Topolnita, din comuna Balotesti, ctitoria lui Lupu Buliga din sec XVII.
Mânastirea Gura- Motrului.
Biserica Sf. Gheorghe din Cerneti, zidita de Grigore Ghica la 1663.
Biserica Sf. Nicolae din Cerneti.
Biserica Sf. Ioan din Cerneti.
Biserica de lemn din Baia-de-Arama.

POPULATIE
Starea populatiei. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, judetul M. numara 306.339 locuitori.
Populatia judetului este repartizata astfel:
a) Pe orase si plasi, dupa sex:

Unitati administrative Numarul locuitorilor
Total Barbati Femei
Total judet 306.3 145 161.3
Total urban 30.55 14.61 15.94

1. Orasul Turnu- Severin 21.07 10.13 10.95
2. Orasul Baia-de-Arama 1.475 688 787
3. Orasul Strehaia 7.999 3.792 4.207

Total rural 275.8 130.4 145.4
1. Plasa Câmpu 9.452 47.85 51.61
2. Plasa Closani 53.5 24.8 28.7
3. Plasa Motru 65 30.51 34.49
4. Plasa Ocolu 57.84 27.24 30.61

b) Pe grupe de vârsta:
Grupe de vârsta Locuitori Grupe de vârsta Locuitori
Toate vârstele 306.3 30-49 de ani 71.34
0- 9 ani 78.66 50-69 de ani 34.66
10-29 ani 114.1 70 de ani si peste 6.203
Vârsta nedeclarata 1.351
Miscarea populatiei. Datele fundamentale ale miscarii populatiei în judetul M. dupa cifrele publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931 –1936 sunt urmatoarele:

Anual Cifra probabila a populatieii judetului la 1 iulie în fiecare an Cifre absolute
Proportii la 1.000 locuitori
Nascuti vii Morti Excedent natural Nascuti vii Morti Excedent natural
1930- 1935
La data de 1 iulie 1937 cifra probabila a populatiei judetului M. a fost de 328.164 locuitori. Fata de populatia numarata la recensamântul din 1930 si anume 306.339 locuitori, cifra aflata la 1 iulie 1937 reprezinta un spor natural de 21.825 locuitori în timp de 6 ani si jumatate, ceea ce corespunde unei cresteri medii de 7,1%.

ÎNFATISARE SOCIALA
Regiune de trecere între tinutul muntos al Banatului, depresiunea subcarpatica a Jiului, câmpia Olteniei si Lunca Dunarii, judetul M. se deschide ca un evantai în jurul Severinului, pazind alternativ trecerea din Oltenia spre Banat, sau din Banat spre Jiu sau spre sesul Dunarii.
Partea din Miazanoapte a judetului cuprinde satele asezate în preajma drumului de sub munte. Sunt, în general, sate mici, stravechi, risipite pe plaiuri si prin coclauri, în care principalele îndeletnici ale oamenilor sunt paduraritul si cresterea caprelor. Putine industrii extractive : de cupru la Baia-de-Arama, de calcar la Gura-Vaii, sau de lignit. Viata acestor sate e legata de aceea a satelor asezate în Valea Cernei, peste munti, cu care îsi împarte stapânirea acestora.
Partea de Apus, fostul « judet al Motrului », e formata din satele însirate de-a lungul acestui râu si al afluentilor sai, precum si de-a lungul drumului care duce din Severin la Târgul Jiului, peste dealuri.
Sunt catune obsnuite, de râu, cu vechile asezari pe conul de dejectie al afluentilor apei principale, întinse apoi lant de-a lungul apei. Viata sociala are aici aceleasi caracteristici cu cea din Valea Jiului. Populatia îsi împarte îndeletnicirile între padurarit, cresterea animalelor si o agricultura insuficienta (mai ales porumb), împlinind lipsurile acestor îndeletniciri prin desvoltarea carausiei si a precupetiei cu pacura, sare, piue, etc., pe care le cara de la munte la ses, aducând în locul lor produse alimentare.

Partea de miazazi, fostul « judet de balta » e alcatuita din sate mai mari si mai rare, de câmpie, asezate pe terase sau în lunca, la încrucisarea drumurilor si locuite de o populatie care se ocupa în primul rând cu agricultura. Viata sociala are aici caracterul general al vietii din sesul Olteniei. Aceasta parte e o zona de contact permenent cu populatia de peste Dunare, în buna parte româneasca, pe valea Timocului.

Judet cu caracter compact românesc, pastrând în chip deosebit constiinta romanitatii sale, e alcatuit, mai ales în partea de miaza-noapte si rasarit, din puternice asezari mosnenesti, mândre de starea lor, asa-numitii « boieri de la Motru », întrerupte pe alocuri de sate de tigani, fosti robi mânastiresti. În câmpie, spre miazazi, se întâlnesc sate noi de colonisti. Saracia pamântului determina, mai ales în partea de Nord si de Est a judetului, un curent puternic de emigrare spre oras, spre Banat (bufanii) sau spre Hunedoara (golanii).
Judetul are un port caracteristic, propriu, cu influente banatene. Obiceiurile sunt bine pastrate, mai ales în partea muntoasa a judetului. Folclorul prezinta, amestecate, caracterele Banatului si ale Gorjului.
Severinul, oras curat românesc, fosta cetate baneasca, adaposteste azi, pe lânga o burghezie administrativa recenta, dar închegata si constienta de sine, si câteva industrii alimentare si de constructii, dintre care cea mai de seama e aceea a « Santierelor române de la Dunare », în care s-a construit în mare parte flotila serviciului românesc de navigatie fluviala. Clima blânda, amintirile romane, parcul trandafirilor, vecinatatea romanticei insule Ada- Kaleh, fac din acest oras un punct de plecare pentru vizitatorii Cazanelor si a Portilor de Fier.

ECONOMIA
Activitatea economica a judetului, determinata de caracterul complex al pamântului sau, se desfasoara în special în agricultura, viticultura, exploatarea padurilor, a carierelor de carbune si de arama.
Santierul de constructii navale din Turnu-Severin da orasului capitala un impuls industrial.
Agricultura. Judetul ocupa o suprafata de 532.000 ha. Suprafata arabila este de 229.464 ha, adica 43,13% din suprafata judetului si 0,78% din suprafata totala a tarii.
Din suprafata arabila a judetului, marea proprietate detine 21.886 ha, adica 9,54% , iar mica proprietate 207.578 ha, adica 90,46%.
Din totalul suprafetei arabile cerealele ocupa 218.295 ha astfel repartizate:
Porumbul ocupa 107.042 ha, cu o productie de 1.058.757 chint. (prod. medie la ha 9,9 chint.).
Grâul ocupa 107.783 ha, cu o productie de 325.506 chint. (prod. medie la ha 3,2 chint.).
Secara ocupa 5.649 ha, cu o productie de 18.697 chint. (prod. medie la ha 3,3 chint.).
Ovazul ocupa 2.821 ha, cu o productie de 10.772 chint. (prod. medie la ha 3,8 chint.).
Orzul ocupa 992 ha, cu o productie de 4.876 chint. (prod. medie la ha 4,9 chint.).
Meiul ocupa 7 ha, maturile ocupa 1 ha.
Fânetele cultivate si alte culturi furajere ocupa 4.903 ha. Din aceasta suprafata lucerna ocupa 1.730 ha, cu o productie de 40.387 chint. fân (media la ha 23,3 chint.) si 50 chint. samânta. Alte fânete cultivate ocupa 2.256 ha, cu o productie de 27.974 chint. fân.

Plantele alimentare ocupa 3.148 ha. Din aceasta suprafata varza ocupa 653 ha, cu o productie de 58.912 chint. (media la ha 90,2 chint.). Mazarea ocupa 639 ha, cu o productie de 8.078 chint. (media la ha 12,6 chint.).
Fasolea printre porumb da o productie de 51. 827 chint. si dovlecii printre porumb dau o productie de 386.868 chint.

Plantele industriale ocupa 1.085 ha. Din aceasta suprafata cânepa ocupa 542 ha, cu o productie de 2.623 chint. fuior (media la ha 4,8 chint.), si 2.110 chint. samânta.
Vegetatie si culturi diverse. Din suprafata totala a judetului (532.000 ha) , ogoarele sterpe ocupa 2.843 ha.
Fânetele naturale ocupa 18.034 ha, cu o productie de 265.099 chint. (prod. medie la ha 14,7 chint.), în valoare de 3 mil. lei.
Pasunile ocupa 30.547 ha.
Padurile ocupa 77.277 ha.
Livezile de pruni ocupa 3.310 ha.
Alti pomi fructiferi ocupa 1.753 ha.
Vita de vie ocupa 7.093 ha cu o productie de 149.704 hl (prod medie la ha 22,6 hl).

Cresterea animalelor. În judetul M. se gaseau în anul 1935 : c ai 20.869 , boi 87.788, bivoli 56, oi 243.779, capre 21.153, porci 63.526, stupi sistematici 5.035, stupi primitivi 10.976.
La acest capitol judetul este caracterizat prin marele numar de capre, reprezentând un procent ridicat al acestor animale fata de celelalte judete. De asemenea trebuie subliniata marea dezvoltare a apiculturii din acest judet.

Industrie. 5 mori sistematice, peste 80 mori taranesti, 1 fabrica de spirt, 1 de bere, 1 de ulei vegetal, 1 de bomboane, 2 de rahat, 1 de gheata, 1 de palarii, 1 de tabacarie, 1 de mobile, 2 de teracota, 1 de cherestea, 1 de caramida, 4 de tigla, 1 de tutun si tigari, 1 santier de constructii navale, 1 atelier de reparatiuni de locomotive si vagoane si 1 atelier mecanic. Cariere: piatra calcara la Brezenita si Gura-Vaii si piatra de gresie la Gura-Vaii.

Comert. Comert de cereale, animale, lemnarie, cherestea, piei, lâna si vinuri. În Turnu-Severin se concentreaza productia agricola a judetului si cea forestiera a judetelor din Banat, pentru a lua calea Dunarii în sus si în jos. Populatia banateana desface pe piata Severinului brânzeturi si fructe, aprovizionându-se aici cu cereale, vite si legume.

Drumuri. Judetul M. este strabatut de o retea totala de drumuri de 1.668 km, 356 m împartita astfel :
Drumuri nationale 138 km, 205 m, din care 134 km 621 m (pietruiti) sunt întretinuti de Directia Generala a Drumurilor, iar 3 km 217m (pavati) si 1 km (pietruit) de comunele urbane.
Drumuri judetene 222 km 205 m , în întregime în administratia judetului, din care 220 km 409 m sunt pietruiti.
Drumuri comunale 1.307 km 313 m.

Lungimea podurilor este de 6.801,88 m repartizata astfel : poduri nationale 1.282,10 m, judetene 706,08 m si comunale 4.813,70 m.
Prin judet trec 2 drumuri nationale, legând urmatoarele localitati:
• Craiova - T. Severin- Orsova
• Tg- Jiu – T. Severin

Navigatie fluviala. Curse regulate ale societatii N.F.R. pe liniile:
• T. Severin - Calafat – Corabia – Rusciuc – Giurgiu – Silistra – Cernavoda – Braila - Galati si înapoi.
• T. Severin – Ada- Kaleh – Bazias.
• T. Severin - Gârla- Mare.

Curse regulate ale societati austriece de navigatie (D.D.S.G.) pe linia Viena – Bratislava – Budapesta – Belgrad - Moldova-Veche – Orsova – Ada-Kaleh – Turnu –Severin – Vidin – Lom – Giurgiu – Rusciuc.
Curse regulate ale societatilor de navigatie jugoslava si cehoslovaca pe linia: Regensburg – Viena – Bratislava – Budapesta – Belgrad – Orsova – T. Severin – Giurgiu – Braila – Galati.
Curse regulate ale societatii ungare de navigatie pe linia: Viena – Bratislava – Budapesta – Moldova-Veche – Orsova – Ada-Kaleh – T. Severin – Lom – Giurgiu – Rusciuc.

Cale ferata. Judetul M. este strabatut de o retea totala de cale ferata principala simpla de 96 km
Itinerarii principale : Rapide : (Simplon) Bucuresti – Timisoara – Jimbolia. (Belgrad – Paris). Accelerate : Bucuresti - Timisoara
Statii importante : Turnu- Severin, Vârciorova.
Navigatie aeriana: Prin judet trece linia L.A.R.E.S. cu sosire si plecare pe aerodromul din T. Severin.

Statiuni climatice, balneare, turism.
Turnu- Severin este centrul turistic al judetului. De aici se poate merge cu trenul : la Vârciorova, la Orsova, la Baile Herculane si Mehadia, la Strehaia; cu automobilul la Baia-de-Arama, la mânastirea Tismana, la Tg. Jiu, etc. ; cu piciorul, la mânastirea Topolnita, asezata într-o pozitie admirabila, pe o vale cu acelasi nume. Tot din Turnu Severin cu vaporul pe Dunare ; în sus, prin Portile de Fier, la Vârciorova, Orsova si Bazias în Clisura Dunarii ; în jos la Calafat, Corabia ; cu barca la ostrovurile în care s-au gasit urme preistorice.
Alpinism în muntii Cernei ; din Vârciorova pe muntele Tarcu si din Baia de Arama pe muntele Godeanu.

CULTURA
Stiinta de carte. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, populatia judetului, de la 7 ani în sus este de 248.235 locuitori, din care 48,2% sunt stiutori de carte. Dupa sex, proportia este de 70,0% barbati stiutori de carte si 29,3% femei stiutoare de carte. Repartitia locuitorilor dupa gradul de instructie, în procente, este urmatoarea:

Gradul de instructie scolara Mediul urban Mediul rural
Totalul stiutorilor de carte 100,0 100,0
1. Extrascolara 1,8 0,4
2. Primara 70,5 93,2
3. Secundara 12,6 3,1
4. Profesionala 11,5 2,9
5. Universitara 2,1 0,3
6. Alte scoli superioare 1,5 0,1

Învatamânt. Populatia scolara a judetului M. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de 74.401 locuitori (4.022 mediu urban si 70.369 mediu rural).
Scoli secundare. Liceu de baieti, Liceu comercial, Liceu de fete, Liceu industrial de fete, Scoala normala de fete, Gimnaziu comercial, Institut de fete particular, Scoala evanghelica ( toate la T. Severin) ; 5 gimnazii industriale la T. severin, Baia-de-Arama, Strehaia, Balacita si Vânjulet ; 2 scoli de menaj la T. Severin si Vânjulet ; 3 scoli profesionale la Baia-de Arama, Gemeni si Ada-Kaleh.

Scoli primare 354, din care 341 rurale si 13 urbane (352 scoli de Stat si 2 confesionale), cu un numar total de 47.297 elevi (2.745 mediu urban si 44.552 mediu rural) si cu 911 învatatori si alt personal didactic (situatia din 1934).

Gradini de copii 6, din care 2 rurale si 4 urbane, toate de Stat, cu un numar total de 547 copii (365 mediu urban si 182 mediu rural) si cu 10 conducatoare (situatia din 1934).

Institutii culturale. Fundatia Culturala Regala « Principele Carol ».
Liga culturala activeaza în Turnu-Severin si Lupoaia.
Casa Scoalelor si a Culturii Poporului întretine în judetul M. 46 camine culturale, 9 societati muzicale si 40 biblioteci, adica un total de 95 organizatii culturale, dintre care 22 au personalitate juridica.
Fundatia Bibicescu , cu numeroase filiale în tara.
În T. Severin se mai afla : Biblioteca « I.G. Bibicescu », Muzeul « Dr. C. Istrati », 2 societati culturale, 1 societate corala, 1 soc. preoteasca, Soc. « Casa Luminii », Teatrul comunal, 2 cinematografe, 3 societati sportive, 3 societati de vânatoare.

RELIGIE
Confesiuni. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, din totalul locuitorilor judetului 99,0% sunt ortodocsi.
Biserici si lacasuri de închinaciune. 277 biserici ortodoxe, 3 mânastiri ortodoxe la balotesti, Covrigi si Samarinesti, 1 biserica romano-catolica, 1 protestanta, 1 casa de rugaciuni adventista, 1 baptista si 2 sinagogi.

Institutii bisericesti. 2 protopopiate ortodoxe la T. Severin.
Judetul M. se afla în eparhia Episcopiei ortodoxe a Râmnicului-Noului-Severin (Mitropolia Ungro-Vlahiei).

ADMINISTRATIE
Organizare administrativa. Capitala judetului M. este municipiul Turnu Severin. Judetul are 3 orase ( Turnu-Severin, Baia-de-Arama si Strehaia ) si 428 sate, împartite astfel:
• Plasa Bâcles - 36 sate
• Plasa Brosteni - 68 sate
• Plasa Closani - 82 sate
• Plasa Cujmiru - 22 sate
• Plasa Devesel - 23 sate
• Plasa Motru - 87 sate
• Plasa Ocolul - 77 sate
• Plasa Vânju-Mare - 33 sate

Organizare judecatoreasca. Un tribunal la Turnu- Severin cu 2 sectiuni, 14 magistrati, 1 prim-procuror si 2 procurori în circumscriptia Curtii de Apel din Craiova.
10 judecatorii la T. Severin, Baia-de-Arama, Strehaia, Bâcles, Brosteni, Cujmiru, Flamânda, Tâmna si Vânju-Mare, cu un total de 21 magistrati.

Organizare sanitara. 9 spitale de stat si 12 dispensare de stat.
Serviciul sanitar al judetului si Serviciul sanitar al orasului T. -Severin.
Asistenta si prevedere sociala.
Casa Asigurarilor Sociale din Craiova are 1 oficiu la Turnu –Severin si organizatii medicale la Turnu Severin, Strehaia, Ada-Kaleh si Gura-Vaii (total 8 medici).

În T. Severin se mai afla 6 soc. profesionale de ajutor, Soc. Mutilatilor de razboiu, Azilul de tuberculosi, Azilul de copii saraci « Misoiu », Soc. « Crucea Rosie », Oficiul I.O.V., 1 camin de ucenici.

PRINCIPALELE ASEZARI
•Turnu - Severin, capitala judetului - vezi Monografiile oraşelor reşedinţă.
Baia-de Arama, comuna urbana, vestita altadata prin minele sale de arama, situata în bazinul Motrului din regiunea muntoasa din nordul judetului, la 62 km de resedinta judetului, la 125 km de Craiova si 359 km de Bucuresti.
Are 1.443 locuitori.
Comert cu lemne de foc, cherestea, oi si lâna.
Banca « Târgu Jiu » (sucursala), 1 banca populara.
Gimnaziu industrial, Scoala profesionala, 2 scoli primare, 1 gradina de copii, 1 biblioteca.
2 biserici ortodoxe.
Strehaia. Comuna urbana asezata în rasaritul judetului pe drumul Craiovei, la 46 km de resedinta judetului, 65 km de Craiova si 289 km de Bucuresti. Statie c.f. pe linia Bucuresti – Craiova – Timisoara.
Are 8.209 locuitori.
Gimnaziu industrial, 4 scoli primare, 1 gradina de copii.
Biblioteca populara.
3 biserici ortodoxe.
Ada- Kaleh. Sat turcesc, în insula cu acelasi nume din dreptul Vârciorovei. Insula Ada- Kaleh e vestita prin vegetatia ei mediteranee si prin arhaismul Turcilor car o locuiesc. Acestia se bucura de câteva privilegii, printre care cel mai important este vânzarea tutunului.

FOTOGRAFII
Nu există fotografii pe moment.
[ Informatiile si datele care constituie textul de prezentare a acestui judet sunt reproduse partial dupa Volumul II, Tara Româneasca, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Nationale, 1938, lucrare elaborata sub conducerea prof. Dimitrie Gusti ]
Absolut remarcabil!
Tuturor celor pasionati ... succes la lectura, documentare!
Admin

joi, 7 aprilie 2011

Cine a construit Podul de la Drobeta Turnu Severin? Apollodor din Damasc sau Burebista?


Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin
Cine a construit Podul de la Drobeta Turnu Severin?
Toata lumea a invatat la scoala ca Traian a reusit sa cucereasca Dacia datorita construirii, de catre Apollodor din Damasc, un inginer aflat in solda Romei, a podului de piatra de la Drobeta Turnu Severin. Gratie acestei constructii imparatul roman a putut sa-si treaca trupele pe malul stang al Dunarii si sa inceapa cucerirea Daciei. Dar nimeni nu s-a intrebat vreodata, de ce cronicile romane nu amintesc de podul lui Traian care, trebuie sa recunoastem, a fost o realizare militara si strategica importanta pentru vremurile respective.

Analiza documentelor vechi ne face sa ne punem o intrebare: de ce constructia podului de la Drobeta nu este mentionata nici macar pe Columna lui Traian, care infatiseaza, pas cu pas, cucerirea Daciei? De ce pe Columna, trupele romane trec pe un pod de vase si nu pe un pod fix? Cum este posibil ca o constructie de o asemenea maretie si importanta strategica sa fie ignorata de ceea ce a fost numita cea mai importanta cronica in piatra a cuceririlor romane?! Mai mult, este imposibil ca romanii, al caror gust pentru festivitatile inchinate cuceririlor lor, este binecunoscut, sa fi omis aceasta realizare fara de care Dacia poate ca nu ar fi fost invadata.

In plus, din punct de vedere tehnic, era imposibil ca, intr-un interval de cateva luni, romanii sa construiasca un pod care, la ora actuala, cu tehnicile moderne, poate fi construit intr-un interval de timp de 5 pana la 7 ani. Si sa nu uitam ca romanii controlau doar malul drept al Dunarii, malul stang fiind in mainile armatelor dace.

Apollodor din Damasc sau Burebista?
Dar sa lasam scrierile romane si sa cautam in arhivele altor popoare ... Un text macedonean, amintind o legenda veche, povesteste despre 3 mesteri, constructori iscusiti, care la porunca regelui dac Burebista au ridicat un pod peste Danubius in 6 ani. La vremea aceea podul facea legatura intre regiunile pe care Burebista le stapanea la nord si la sud de Dunare. Strabon, de ale carui informatii la ora actuala nu se mai indoieste nimeni scria : " Burebista stapaneste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunarii. Este temut de romani... Trecea fluviul cand voia... “. Daca in timpul iernii Dunarea putea fi trecuta pe ghiata, nu acelasi lucru se putea intampla in restul anotimpurilor. Mai ales va regele dac nu dispunea de o flota din care sa faca pod de vase. Armata sa, numarand mai bine de 200.000 luptatori (cifra imensa pentru acele vremuri, cand populatia Romei era de putin peste 100.000 de cetateni) era formata doar din cavalerie si infanterie.

Ceea ce presupunea un sistem de comunicatii bine pus la punct. Adica drumuri si poduri pe care marele rege sa-si deplaseze trupele in zonele fierbinti ale regatului sau. Si zona cea mai fierbinte era la sud de Dunare, acolo unde Imperiul roman incerca sa-si intinda stapanirea. De acolo si necesitatea construirii podului. Pod de origine dacica pe care Apollodor doar l-a refacut. Mai exact i-a refacut structura de lemn pe care un brav descendent al lui Burebista, Decebal, a incendiat-o, incercand sa intarzie inaintarea romanilor in Dacia. Din acest motiv Traian si-a trecut trupele in Dacia nu pe un pod de piatra ci pe unul de vase, dupa cum chiar Apollodor din Damasc arata pe Columna lui Traian, refacand structura de lemn a podului din ambele parti. Mai tarziu armata romana a refacut integral vechiul pod de piatra al lui Burebista pentru a transporta prada luata de la populatia dacica.
Din pacate, informatiile ulterioare cuceririi Daciei sunt aproape inexistente. Doar un text aminteste ca in secolul al III-lea d. H. , Constantin cel Mare, dac de origine nascut la Nis (cati stiu oare acest lucru?), reconstruieste podul de la Drobeta, adauga un castru cu patru turnuri si un edificiu cu numeroase incaperi...
Poate ca odata, românii vor invata cine au fost cu adevarat stramosii lor...
Eliszar
Proiectul refacerii Podului lui Traian,
inclus de sârbi într-un uriaş proiect turistic naţional .
Podul lui Traian de la Drobeta a fost construit in numai trei ani de zile (103-105), dupa planurile arhitectului Apolodor din Damasc, cel care a proiectat si Columna lui Traian de la Roma. A fost cel mat mare pod construit in antichitate, ingenios ca tehnica si ca forma. Si astazi ruinele sale starnesc admiratia oamenilor. Numai pentru construirea pilelor au fost folosite blocuri masive de piatra si stejarii de pe 200 ha de padure. Podul era lung de 1.135 m, inalt de 18,60 m si lat de 14,55 m.

Basilica Portului Romei

Cu aurul transformat ìn monede, luat din Dacia Traianà abia cucerità, Impàratul Traian, ìntre 105-106 a plàtit construirea Portului Romei, Centumcellae, actuala Civitavecchia, Palatul imperial, termele, magaziile-horrea- si ìntregul complex ràmas aproape intact pànà astàzi, si ìn parte redescoperit dupà bombardamentele din 1943-44.
Arhitectul, Apolodor din Damasc, acelasi constructor al podului de la Drobeta.
http://www.drobetaturnuseverin.net/taguri/apolodor-din-damasc
Drobeta-Turnu Severin, Iron Gates Museum
http://www.flickr.com/photos/rapsak/tags/drobetaturnuseverin/
Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin
Adevaratii constructori ai Podului lui Traian. DEZBATERE”
Material prezentat de Pr. Mihai-Andrei Aldea
Cel mai rău lucru la cetățenii români de astă nu este niciunul din cele pe care le socotisem cele mai rele până acum. Cel mai rău lucru la cetățenii români de astăzi este
cumplita boală a datului cu părerea.
Am primit pe mail un text intitulat
 „Adevărații constructori ai ”Podului lui Traian”?”.
Să vedem dacă el confirmă sau infirmă părerea mea.
Adaug aici că, deși îl citez din belșug, la sfârșit îl las și integral, ca să nu-și închipuie cineva că am scos cuvintele din context.

Deci, să cităm:
I. „ Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! ”
Greșit!
1. Cele mai multe manuale pe care le-am putut consulta spun ceva de genul „podul a fost construit înainte de al doilea război cu dacii”, fără a indica perioada exactă. Chiar dacă unele dau o perioadă, nu se poate generaliza în temeiul lor. Mai mult, disputele istorice serioase nu se pot baza pe manualele școlare decât atunci când chiar manualele sunt subiectul disputei.
2. Niciun manual pe care l-am putut consulta nu spune că datorită acelui pod „Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană!”. Afirmația ar fi, de altfel, cu totul absurdă sau pur și simplu incultă: Traian trecuse cu armata sa Dunărea în primul război dacic (101-102) pe un pod de vase, înfrângându-l pe Decebal care a cerut în genunchi mila împăratului înaintea zidurilor Zarmisegetuzei. Podul era o necesitate pentru cineva care stăpânea temeinic amândouă malurile, și ca sprijin logistic dar mai ales economic.

II. Următorul citat:
„Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman ! Numai că. informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are “acte” ! O să mă întrebaţi: “Cum adică nu pare în regulă ?” Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară !”
Greșit!
După cum vom vedea, există mai multe „acte” ale acestui pod. De obicei, însă, nu sunt menționate în manualele școlare, dar apar în lucrările de specialitate. De ce autorul minte atât de categoric, este greu de spus. Dar, așa cum vom vedea, chiar minte.

III. „Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogică ! Să vorbim întâi despre documente.”
De fapt istoria nu este „materie de studiu” decât pentru elevi. Pentru cercetători ea este „disciplină științifică”, ceea ce este mult deosebit. Iar ca disciplină științifică istoria cere în primul rând o informare cât mai deplină, și apoi o onestitate cât mai deplină, pentru a se ajunge la concluziile cele mai probabil valabile. Ceea ce nu este, totdeauna, egal cu adevărul. A pretinde însă logică în lipsa informațiilor coerente este ilogic. Și o asmenea „metodă” de lucru nu poate duce decât la greșeli.
De aceea, trebuie să spun că, după cunoștințele mele, mi s-a părut cu totul greșită afirmația „această acțiune de construire a podului … este absolut ilogică”. Dar, dacă vrem să fim logici, trebuie întâi să vedem argumentele. Care sunt?

IV. „ Este cunoscut faptul că monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronică în piatră care relatează pas cu pas cucerirea Daciei.”
Greșit!
Toți specialiștii știu că, deși cuprinde multe informații, Columna lui Traian nu relatează lucrurile „pas cu pas” decât dacă socotim ca „pas” fiecare punct important din punctul de vedere al Romei. Sunt multe lucruri peste care se trece aici și sunt cunoscute din alte surse.
Afirmația nu este esențială în discursul textului analizat, dar este o mostră de „dat cu părerea deși nu știu”.

V. „Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune că a ridicat şi Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare ! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc şi a celui ce l-a construit., fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani ! ”
Greșit!
Greșeală care ține de incultură sau de dorința de a-i înșela pe cititori?
Nu-i treaba mea să răspund.
Însă afirmația este o minciună totală.
De la inscripția de pe malul sudic al Dunării, până la Columna lui Traian, sunt destule mărturii antice despre ridicarea acestui pod.
Ca simplă dovadă, atașez o poză a Podului lui Aplodor (sau Traian, cum vreți), așa cum apare el pe … Columna lui Traian!!!
Să mai amintim că Dio Cassius și alți istorici antici amintesc și ei de Podul lui Traian și de ridicarea lui.
Deci, dintr-o dată, argumentația cade. Cel puțin aici! Să vedem însă, ce urmează!

Pentru cei care nu înțeleg semnificația prezenței podului pe Columnă, să menționăm că, în afara plăcilor de la picioarele podului, este primul document antic ce atestă acest pod. Totodată, acest document atestă faptul că podul este stăpânit exclusiv de romani și, după cum arată și ruinele sale de astăzi, este construit într-un stil cu totul ne-dacic și tipic roman. Coroborând imaginea de pe Columnă cu celelalte izvoare, cum o vom face mai jos, concluziile firești – și incontestabile logic – sunt cu totul altele decât ale autorului textului analizat.

VI. „Există însă în folclorul aromân o baladă populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod. O sa vă spun imediat despre ce este vorba. Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca “bătută în cuie”. De ce ?
1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor !
2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac !
3. În al treilea rând afirmaţia este ilogică întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii ! Atunci era război ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece PE UN POD DE VASE !”
Greșit!
1. Nu există o baladă aromână despre acel pod. Numele de aromâni este dat românilor din Macedonia, Epir, Tesalia și părți mai la sud de acestea, precum și la românii de acolo ce au mers în număr semnificativ în Evul Mediu târziu și în epoci mai apropiate în Tracia și Iliria, și apoi și mai spre nord. Românii din Moesia, singurii care ar putea teoretic avea, în afară de cei din Oltenia sau Banat, balade despre acest pod, nu sunt aromâni. Balada armânească citată… nu are nicio legătură cu subiectul. Dar vom reveni asupra acestei balade la locul în care revine și autorul textului studiat, spre a vedea mai limpede despre ce este vorba.
2. Afirmația de la punctul 1. al autorului include două premize greșite. Prima este că durata construcției ar fi fost de „numai doi ani”. A doua că malul nordic ar fi fost la Decebal în perioada 103-105. De fapt în primăvara lui 101 romanii trec Dunărea pe un pod de vase și ocupă malul nordic al Dunării (ceea ce se vede și pe Columnă). Până în 105 Decebal nu îl mai recuperează, Oltenia și Banatul sunt în cea mai mare parte, deja, provincie romană. (se pot vedea toate lucrările de specialitate, precum și izvoarele indicate de acestea)
3. Afirmația de la punctul 2. al autorului include trei premize greșite.
Prima ar fi aceea că lui Decebal îi păsa de popor, adică, se subînțelege, „poporul dac”. Izvoare pentru această părere? Nu există.
Știm că Horea a strigat „mor pentru popor”. Pentru Decebal nu avem nicio asemenea mărturie. O fi plăcut să ne închipuim că Decebal, cel dintâi dintre nobilii daci, iubea poporul de rând. Mărturiile istorice nu ne arată însă vreo asemenea iubire între tarabostes și poporenii lor, pe care la o adică nobilii daci nu șovăiau să-i vândă și ca sclavi (romanilor și grecilor). O excepție uimitoare, menționată ca atare, este cea perechii Burebista – Deceneu. O asemenea mențiune nu există însă pentru Decebal, cu toate că este arătat ca un mare strateg, bun luptător șamd. Poate că-i păsa de popor, dar nu avem nicio dovadă în această privință. Autorul tocmai vorbea de lipsa documentelor despre pod (imaginară în acel caz) ca o dovadă că nu romanii au construit podul. În lipsa documentelor despre Decebal ar fi trebuit să-și stăpânească imaginația. Mai ales că sunt și alte izvoare privind raporturile dintre Decebal și popor, asupra cărora vom reveni.

A doua premiză greșită este că Decebal era reprezentantul „poporului dac”. Mai curând ar fi fost Traian, dacă e să judecăm după numărul de daci conduși, sau niciunul dintre ei, dacă este să fim obiectivi (nu exista o unitate conștientă și sistematică națională dacică, nu exista un „exponent al neamului”; cel mult exista o unitate etnică, dar asta este cu totul altceva).
Din Dacia lui Burebista Traian stăpânea la anul 100 mai mult de jumătate:
Panonia și V Crișanei, atât direct cât și prin iazigii confederați Imperiului roman (ca și Tracia, de altfel, multă vreme); Moesia în întregime; Sciția Mică; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romană nord-dunăreană, de altfel); Carpații dinspre Moravia, prin iazigii și marcomanii confederați Imperiului Roman.

Ce stăpânea Decebal la anul 100?
Banatul, Oltenia, Transilvania, E Crișanei, partea carpatică și sub-carpatică a Munteniei și o parte din munții Moldovei.
Aliații lui Decebal, roxolanii și bastarnii, stăpâneau o parte a Câmpiei Munteniei și centrul Moldovei, de la Siret până dincolo de Nistru.
Carpii, Costobocii și Dacii Mari, care au fost neutri în aceste războaie, stăpâneau „Țara de Sus” a Moldovei, Maramureșul, Pocuția și părți din Galiția de mai târziu.
Deci Decebal stăpânea o Dacie care cuprindea doar o mică parte a dacilor, mult mai mulți fiind chiar și cei din Imperiul roman decât cei conduși de Decebal.
Dar această enumerare, deși covârșitoare în sine, nu ar avea nicio însemnătate dacă dacii din celelalte părți l-ar fi privit pe Decebal ca pe conducătorul și/sau reprezentantul lor.

Nici vorbă!
Decebal a vrut să ceară, din nou, ajutorul dacilor nordici (Carpi, Costoboci, Dacii Mari), spre sfârșitul celui de-al doilea război cu romanii, deoarece până atunci aceștia nu-l ajutaseră cu nimic. De asemenea, dacii din Imperiul roman (și vom reveni asupra lor!), n-au mișcat un deget pentru Decebal, dar au muncit din greu pentru Traian. Trist pentru romantismul care îi vrea pe daci uniți, naționaliști și anti-romani, dar adevăr istoric atestat de izvoare.
Deci, nici vorbă ca Decebal să fi fost reprezentantul „poporului dac” privit ca întreg.

A treia premiză greșită este cea după care Decebal, dacă lăsa să se construiască podul, însemna că „stă cu mâinile în sân”.
Decebal câștigase pacea printr-o uimitoare mărinimie a lui Traian. Acesta, deși îl avea îngenunchiat la picioare, nu l-a luat prizonier, nu l-a batjocorit, ci i-a dat pacea. S-a retras de lângă Sarmisegetuza, dar a păstrat sudul Banatului și Olteniei, după cum atestă, iarăși, izvoarele.
Pierderile suferite de Decebal erau cumplite, armatele sale fuseseră decimate în război, trupele romane staționau la Drobeta și Dierna și în alte puncte ale malului nord-dunărean, dar și mai în adâncul Banatului și Olteniei. Orice mișcare înainte de vreme ar fi însemnat într-adevăr nimicirea lui Decebal și statului său. Ca urmare, nu a exista nicio acțiune militară a lui Decebal în această perioadă.

Dar Decebal, firește, nu a stat „cu mâinile încrucișate” ci, cu ajutorul meșterilor și instructorilor romani, și-a refăcut o parte din cetăți și armată, a construit noi mașini de luptă șamd. Încălcând, de fapt, tratatul cu Traian, ceea ce a și dus la al doilea război cu acesta. În care Decebal a fost zdrobit.
Orice ar fi dorit autorul textului citat, Decebal nu putea să facă mai mult. Poate cu trei mitraliere și cinci căruțe cu muniție. Dar, nu avea de unde să le ia. Sau dacă dacii nordici ar fi trecut de partea lui. Dar, n-au trecut.

4. Afirmațiile de la punctul 3. al autorului sunt un amalgam uimitor de greșeli de sistematică și logică istorică. De ce?
Unde sunt „savanții”, pardon!, inginerii invocați de autor? Pe ce temei au stabilit ei cât de repede se putea construi podul, câtă vreme nu se cunoaște exact decât o parte din tehnica de construcție folosită? În comparație cu ce au făcut aceste calcule? Pe baza căror resurse umane și materiale estimate?

Cei care cunosc istoria Imperiului roman știu bine că acesta construia străzi, viaducte, poduri șamd cu o viteză ce depășește cu mult, cu foarte mult, viteza construcției autostrăzilor în România. Înainte de a fi luptători militarii romani erau constructori excepționali, atât în construcții ușoare și semi-ușoare – de la valuri de pământ sau palisade la forturi – cât și în cele grele. Mai mult, greul transporturilor în asemenea construcții ca Podul lui Traian nu era pe militari cât pe sclavi. Militarii erau meșterii constructori și nenumăratele urme ale realizărilor lor, din întregul Imperiu roman, ne arată cât de buni meșteri erau!

Fără a intra în alte amănunte despre costrucția Podului lui Traian – unele date generale se găsesc și pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_lui_Traian  – trebuie spus că pretenția autorului este lipsită de seriozitate. Folosirea tehnologiilor proprii de către civilizații străine nu poate fi estimată pe baza capacității de a le folosi de către o civilizație de azi – sunt străine. Nu dezvoltăm pe temă, dar există foarte multe cazuri în care estimările inginerilor moderni lipsiți de pregătire istorică s-au dovedit foarte greșite.

Pe de altă parte, autorul datează ridicarea podului între 103-105, adică în vreme de pace, după care spune „Atunci era război!”. Curat-murdar.
Apoi, autorul spune că Traian nu și-ar fi … decimat (?!?!?) armata construind podul. De ce crede autorul că ar fi fost o decimare, greu de înțeles, în condițiile în care armata romană se ocupa de construcții în mod curent. Cel mai probabil, nu știe o mulțime de lucruri elementare despre antichitatea romană.

În sfârșit, ca o culme a erorilor din acest pasaj apare și ideea că pe Columnă armata romană trece Dunărea pe un pod de vase.
Din păcate, deși a spus că istoria este o „materie de studiu logică”, autorul se arată străin de logică.

a) Trecerea trupelor în primul război dintre Traian și Decebal s-a făcut pe un pod de vase; trecerea trupelor ofensive în al doilea război s-a făcut pe pod; așa arată Columna!
b) Dacă a trecut trupele pe un pod de vase, Traian nu depindea de podul permanent pentru a-l învinge pe Decebal, așa cum afirmă la început autorul textului analizat de noi. Iar autorul se contrazice pe sine, ca și în cazul perioadei de pace/război a ridicării podului.

VII. Citat:
„Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei !”
Greșit!
Avem, pe de-o parte, mai multe izvoare antice care ne arată că romanii au construit podul. Pe de altă parte, niciun izvor nu atribuie altcuiva ridicarea Podului!
Nici măcar izvoarele din vremea împăraților romani traco-iliri (sfârșitul secolului III)!
De asemenea, nu există nicio altă construcție similară, fie și doar ca tehnologie, care să aparțină dacilor.
Deci este cu totul neverosimil ca dacii să fi construit podul.
La fel de bine am putea zice că l-au construit celții care, în timpul marii lor invazii, și înainte de Burebista, au stăpânit și ei ambele maluri ale Dunării. Doar că nu sunt dovezi, nici scrise, nici arheologice, ale existenței podului până în timpul războaielor dintre Decebal și Traian.

Mai mult, a spune că dacii „stăpâneau ambele maluri ale Dunării” este inducere în eroare. De ce? Pentru că dacii de pe cele două maluri erau din triburi diferite, nu erau uniți! Tribalii și dacii din Oltenia nu erau mereu în cele mai bune relații, iar vreo acțiune unită a lor, în orice domeniu, pur și simplu nu există menționată în istorie. Nici nu mai vorbim că nu aveau nicio tradiție în construcții monumentale, că nu ne-a rămas de la ei niciun pod măcar peste Olt sau Ogosta, ca să putem să ne închipuim că ar fi știut să facă o asemenea construcție. Dar aici intrăm în domeniu arhitecturii traco-dacice versus arhitectura romană, un subiect pe care autorul textului citat nici măcar nu l-a atins. De ce, nu știm. Fie că l-ar fi contrazis total, fie că nu îl cunoștea deloc.

VIII. „Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:” Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării”. Acelaşi autor ne spune: “(Burebista) trecea fluviul când dorea.”, însă Dacia nu era putere navală la acea vreme ! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât. pe un pod ! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase.”
Greșit!
1. Strabon arată acolo că Burebista nu era împiedicat de nimeni să treacă Dunărea, că era stăpân pe amândouă malurile, nu indică felul în care se trecea Dunărea.
2. Dacia nu a fost niciodată o putere navală. Sintagma „nu era putere navală la acea vreme” poate da alte idei, și ar fi cu totul greșite.
3. Burebista putea, la fel ca și alții, să facă fie un pod de luntrii – acele luntrii pescărești mai mari și mai zdravene decât bărcuțele de agrement cunoscute orășenilor – fie un pod de plute (de bușteni). Așa au făcut și turcii sau alți migratori care au trecut Dunărea fără poduri de piatră. Așa s-a făcut mai bine de 1000 de ani, cu atât mai mult o puteau face dacii.
Mai mult, izvoarele istorice (sic!) arată că luntrile acestea erau foarte numeroase pe Dunăre și au fost adesea folosite ca atare. Să nu uităm că nici macedonenii care au fost înfrânți în Bărăgan nu aveau corăbii, dar au trecut Dunărea liniștiți în plină vară (cred că ne amintim episodul, este cel cu Dromichetes și Lisimah).
4. Pretinsa „logică” de a trage concluzii pe bază de supoziții nu are niciodată valoare. Izvoarele arheologice și cele scrise sunt cele care au valoare. Iar ele nu atestă nicio construcție mare ridicată de Burebista, cu atât mai mult vreun pod peste Dunăre. În schimb atestă ridicarea podului de la Drobeta de către Apolodor din Damasc în vremea lui Traian. Între documente și fantezie… pentru istorie sunt de preferat documentele.
5. Nu doar că Burebista a stăpânit destul de puțin pământul de la sud de Dunăre, dar l-a stăpânit și în condiții destul de precare. Așa cum am mai spus, nici măcar în centrul stăpânirii sale – care nu se știe foarte sigur unde a fost – nu a ridicat măcar vreo cetate măreață sau alt monument care să amintească de domnia pe care a avut-o. Nu se păstrează de la Burebista niciun pod, nici peste Olt sau Mureș, nici peste Lom, Ogosta sau oricare altă apă din teritoriul stăpânit (vremelnic) de el. Dacă pretinsa lipsă a izvoarelor este așa-zisul argument pentru negarea ridicării podului de către Traian, cu cât mai mult se potrivește el pentru Burebista!

IX. „Mai mult pentru această afirmaţie există chiar şi documentaţie ! O baladă populară aromână, intitulată “Puntea din artă” ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani !”
Greșit!
1. O baladă populară de secol XVIII-XIX nu este o „documentație” istorică pentru secolul II d.Hr.!
2. Nu există o baladă populară aromână intitulată „Puntea din artă”.
3. Nu există o baladă populară aromână care să vorbească despre trei meșteri care au lucrat la construcția unui pod peste Dunăre.
4. Există însă balada armânească „Podul de pe Râul Arda”, care vorbește despre cei trei frați meșteri care au ridicat podul de pe acest râu (în vechea Tracie, azi în sud-sud-estul Bulgariei).
Autorul nu știe ce spune sau pur și simplu minte? Nu-i al meu să judec, dar oricum nu are dreptate, pretinsa „documentație” fiind în întregime un fals dintre cele mai rușinoase.

X. „Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane ? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt DAC, de această dată împărat al Bizanţului, anume CONSTANTIN CEL MARE, născut în oraşul Niş, aflat azi în Bulgaria !”
Greșit!
1. Dacă podul a fost refăcut de Constantin cel Mare, atunci nu mai aveau cum să fie acele „bucăți de bârne arse”. Ele există, doar că sunt din vremea distrugerii podului chiar de către romani, odată cu abandonarea țărmului nordic al Dunării, în vremea invaziilor migratorilor.
2. Dacă autorul recunoaște că cei din Moesia erau daci, ar fi trebuit să înțeleagă și faptul că, uimitor, au fost de partea lui Traian. Deci nu l-au privit pe Decebal ca pe un conducător/reprezentant al poporului dac! Mai mult, după cum arată izvoarele istorice – iarăși, ce să facem! – dacii din Oltenia au trecut iute de partea lui Traian, iar cei din Muntenia erau mai mult decât fericiți să fie sub stăpânire romană. Se poate vedea acest lucru și la Cassius Dio dar și în alte izvoare, precum și în numeroasele lucrări de specialitate.
3. Constantin cel Mare nu a fost dac, ci daco-roman sau, mai bine-zis, străromân.
Nu există despre el nici cea mai mică aluzie la vreo încercare de tracizare sau dacizare a Imperiului (ca la Galeriu), pe care l-a condus atâta vreme și căruia i-a hotărât destinele.
4. De vreme ce Decebal nu stăpânea malurile Dunării, controlate – iar documentat de izvoarele antice! – de romani, nu avea cum să dea foc podului păzit de legiunile romane decât în urma unui alt război… care nu a existat.
5. Chiar dacă Decebal ar fi ars lemnăria, nu ar fi fost mare lucru pentru Traian să o refacă. De ce ar fi trebuit să aștepte această lucrare venirea Sfântului Constantin cel Mare? Evident, pentru că autorul textului îl urăște pe Traian, îi urăște pe romani. Dar istoria adevărată nu se face pe sentimente de acest fel, ci pe informații concrete, pe dovezi istorice. Care, în acest caz, atestă că Podul de la Drobeta a fost ridicat de Apolodor din Damasc la porunca lui Traian. Restul e o tristă fantezie.

XI. „Când, oare, vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri ?”
Cu siguranță, veți face acest lucru când veți pune mâna pe cărți de istorie serioasă și veți cerceta izvoarele fără idei preconcepute. Atunci veți înțelege că și romanii sunt strămoșii noștri și veți scăpa de mania deformării istoriei după închipuirea romantică a dacismului post-modernist.
Răspunsul este dat celui care a pus întrebarea, deoarece, într-adevăr, cel puțin în ceea ce privește ignoranța i se potrivește.

XII. CONCLUZIE
Da, am avut dreptate.
Cea mai îngrozitoare plagă a României de azi e datul cu părerea.

Piciorul podului. Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin
( asa cum arata azi ...)
 ______________________________
Material prezentat de Pr. Mihai-Andrei Aldea
http://foaienationala.ro/adevaratii-constructori-ai-podului-lui-traian-dezbatere.html
Cine a construit Podul de la Drobeta Turnu Severin?
Apollodor din Damasc sau Burebista?
In esenta, cele doua opinii prezentate circula pe net si nu numai, de multa vreme.
Problema ramane!
Cum comentati?
Admin

luni, 4 aprilie 2011

Dacia Vs. Rome. Arch of Constanitne.





Dacii de pe arcul lui Constantin
La 25 iunie 315, aflandu-se la Roma, imparatul Constantin cel Mare inaugura Arcul de Triumf, care de atunci ii poarta numele. O constructie armonioasa bine echilibrata, masurand circa 25 de metri in inaltime si tot atata in lungime, latimea fiind de 8 m, strabatuta de trei deschideri boltite, folosite ca locuri de trecere. Monumentul se distinge insa in chip deosebit prin bogatia reliefurilor reprezentate, ca si prin valoarea lor artistica.
A fost inceput in anul 312 e.n. pentru a glorifica titlul de "eliberator al Romei", acordat lui Constantin in urma victoriei dobandite la Podul Milvius impotriva lui Maxentius, unul dintre pretendentii la tronul Romei. Campania impotriva lui Maxentius, inceputa la Milano si continuata la Verona si Roma, constituie, de altfel, subiectul unora dintre sculpturile amplasate pe diverse fatade ale Arcului. Dar, pe langa imaginile strict legate de evenimentele din 312, Arcul de Triumf este decorat cu reliefuri ce au apartinut – potrivit analizelor facute de specialisti in istoria artei antice – altor monumente din vremea unor imparati anteriori: Traian, Hadrian, Marc Aureliu.

Cu toate acestea nu s-a gasit inca o explicatie istorica satisfacatoare pentru preluarile respective: sa fi fost prea scurt intervalul 312-315 pentru decorarea Arcului cu scene originale? Sa fi fost transferate aceste imagini si statui in pretentia de a-l proclama pe Constantin mostenitor al imparatilor din veacurile trecute? Parerile sunt inca impartite.

Cert ramane doar faptul ca pe Arcul triumfal al lui Constantin figureaza si imagini de pe alte monumente, intre care deosebit de importante mi se par a fi, pentru istoria romanilor, cele din vremea imparatului Traian, ilustrand luptele acestuia cu stramosii nostri daci, "cel mai insemnat razboi de atunci al romanilor" – cum se fixase acest eveniment in memoria contemporanilor.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost
Împărat Roman între 306 și 337.
Admin

Google+ Badge

Persoane interesate

Follow