Calator pe net, imi caut strabunii

Ada Kaleh-insula pierduta. Ada Kaleh-Danube lost Island. Ada Kaleh-island submerged

2012-01-10T12:47:00.000+02:00

Numai cei mai în vârstă îşi amintesc, poate, de farmecul inegalabil al petecului de pământ terasat şi de arşiţa soarelui, de trandafiri, gutui, leandri uriaşi, smochini şi viţă-de-vie, situat pe Dunăre, la circa trei kilometri în aval de Orşova.

Ostrovul, care a cunoscut alternanţa vremurilor de război şi de pace, a fost rebotezat de ocupanţii turci, în 1788, Ada Kaleh, ceea ce se traduce drept 'Fortăreaţa Insulei' sau 'Cetatea Insulei'.

În 1971, turnul minaretului geamiei, locul de rugăciune a celor aproximativ 1000 de musulmani vorbitori de română, a căzut spulberat de dinamită, pentru a face loc apelor supraînălţate din cauza construirii barajului Hidrocentralei Porţile de Fier, vedeta, un covor imens cu motive orientale (15x9 m) şi o greutate de 480 kg, dar al sultanului Abdul Hamid al II-lea (1876-1909), umplându-se de praf. A căzut sub privirile uimite ale bătrânelor care încă mai purtau feregea şi chioşcul frumos de la intrarea în geamie, unde credincioşii mulsulmani îşi spălau ritual mâinile şi picioarele, aceştia luând în cea mai mare parte calea Turciei, iar o mână de oameni pe cea a Orşovei, a Turnului Severin etc. Ada Kaleh a dus sub ape multe regrete, dar şi multe secrete, ce merită să fie scoase la lumină.

Expediţiile lui Hercule, ale argonauţilor şi ale barbarilor

Ada Kaleh s-a format din depozitele de prundiş cu nisip amestecat cu mâl cărate de Crena şi Dunăre peste blocurile stâncoase de la bază, având 1750 metri lungime şi 400-500 lăţime, cam aceleaşi dimensiuni fiind menţionate cu 2500 de ani mai înainte de părintele istoriei, Herodot, despre insula numită pe atunci Cyraunis. Izolată în mijlocul bătrânului Danubiu şi înconjurată de amfiteatrul munţilor Alion şi Domoglet, insula inspira multă linişte. Datorită rolului strategic de trecere dintr-un bazin hidrografic al Dunării în altul, de la linişte la război nu a fost decât un pas. Grecii antici numeau insula Continusa, adică patria măslinului sălbatic, un astfel de arbust fiind luat de aici de Hercule ca să-l transporte în templul tatălui său, Jupiter. Poetul Ovidiu menţionează însă că Hercule, după ce a cucerit ţara uriaşului Geryon şi a fraţilor săi, de pe insulă, le-a luat învinşilor faimoasele cirezi de boi. În poemele epocii doriene, insula, denumită Continusa, este prezentată ca un tărâm fermecător, de unde cei 15 fraţi Argonauţi au adus în patrie olivul simbolic. Prin apropierea insulei vor intra în secolul I romanii în Dacia şi, mai târziu, hoardele vizigoţilor, ostrogoţilor şi hunilor, urmaţi de revărsarea slavilor.

Tunelurile de sub Dunăre, secretul neelucidat

Iancu de Hunedoara a ordonat ridicarea primelor fortificaţii pe insula măslinilor în 1444 pentru a o apăra de expansiunea turcilor, dar după dispariţia regatului ungar la 1526, otomanii au devenit stăpânii zonei peste un secol şi jumătate. Pentru a face faţă confruntărilor cu austriecii, otomanii au adus, în 1716, 4000 de lucrători din Ţara Românească să ridice fortificaţii pe insulă. Inutil, deoarece, în anul următor, armatele prinţului Eugeniu de Savoia ocupă insula, denumită pe hărţile vremii Carolina. Prinţul a hotărât ridicarea unei puternice fortificaţii în stilul cunoscut după numele arhitectului Vauban, fortăreaţa fiind prevăzută în colţuri cu bastioane, legate de două redute extreme prin galerii subterane.

Neobositul călător M.T. Romano menţionează că, în perioada interbelică, se vedeau încă pe malul sârbesc al Dunării, urmele unde răspundeau tunelurile. Romano mai dezvăluie că, după spusele localnicilor, o altă galerie comunica cu malul românesc, concluzionând că o astfel de lucrare trebuie să fi ridicat multe dificultăţi. Cert este că zidurile cetăţii, cu o grosime maximă de 25 de metri, au rezistat, în 1737, timp de 69 de zile, la două asedii turceşti. În 1810, pe ziduri, pentru scurtă vreme, au fost ridicate steagurile ruseşti ale batalionului de panduri condus de Tudor Vladimirescu.

Prin înţelegerile dintre Poartă, care stăpânea insula Ada Kaleh după Tratatul de la Berlin (1878), şi Viena, puterea protectoare, populaţia turcească insulară – cu o constituţie vionică şi înaltă ca statură – au primit privilegii importante, printre care cel de a importa orice fel de mărfuri, în orice cantitate, fără nici o taxă vamală, situaţie ce a durat până în 1918. Fortăreaţa şi cazematele încep să se surpe treptat, după ce, în 1885, prin decretarea de către Austro-Ungaria a statutului insulei Ada Kaleh drept 'garnizoană deschisă', autorităţile au retras tot ce au considerat recuperabil din fortificaţii. Astfel că, acestea nu au jucat niciun rol când, la 19 august 1916, două companii româneşti au ocupat vremelnic insula.

Prin Tratatul de Pace semnat de Bucureşti cu Turcia în 1923, Ada Kaleh cu ruinele ei impozante de cetate au revenit României, aceste ruine fiind înghiţite definitiv de ape prin inundarea artificială a insulei în anii ’70, iar proiectul ceauşist de reconstruire a vechii cetăţi pe ostrovul Şimian, la 5 km, în aval pe Dunăre, de Tr. Severin, nu a fost dus la bun sfârşit. Urme ale civilizaţiei insulare se mai găsesc la

muzeul Regiunii Porţile de Fier, din Dr.Tr.Severin, Mehedinti

Mischin Baba, prinţul cu însuşiri paranormale

G. Lungulescu scria în 'Universul' din 13.08.1932 despre minunile ultimului prinţ Samanid din vechea dinastie de Uzbec, care, în 1786, a renunţat de bunăvoie la tron, plecând din Buhara, după cum i se ceruse în vis, pe insula socotită sfântă de la Dunăre. Prinţul Mischin Baba, foarte credincios şi învăţat, a ajuns după multe peripeţii în Ada Kaleh, stabilindu-se în hrubele cetăţii unde a dus un trai foarte modest. A rămas în memoria localnicilor prin faptele sale paranormale, printre care redarea sănătăţii fiului caimacamului, Osman Bey, bolnav de nervi, şi umplerea butoaielor goale cu vin dintr-o cârciumă, printr-o simplă atingere. A decedat la cârsta de 95 de ani, fiind îngropat la dorinţa sa expresă în solul nisipos din insulă, mormântul său devenind loc de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume musulmană. Mormântul său, ca şi o parte a cimitirului musulman cu cea mai veche piatră de la 1963, a fost strămutat cu prilejul lucrărilor hidroenergetice amintite pe ostrovul Şimian.

Carol al II-lea a băut la 'Moka' o cafea 'la nisip'

Hogea, preotul musulman şi cu atribuţii de învăţător, H. Uzeyir, i-a relatat ziaristului G. Lungulescu că Sfântul Baba l-a sfătuit în vis pe Ibrahim Ali, cel mai netot om din Ada Kaleh, care râdea tot timpul, că, în a patra zi a lunii mai a anului 1931, va veni în insulă mai marele ţării, care va reda locuitorilor musulmani privilegiile pierdute. Visul s-a adeverit cu exactitate, Carol al II-lea vizitând inopinat insula, însoţit de primul-ministru N. Iorga. Regele a ascultat într-o stare de bună dispoziţie, păsurile insularilor în timp ce sorbea tacticos dintr-o cafea făcută 'la nisip' din ceaşca din care băuse pe vremuri tatăl său, Ferdinand I.

Carol al II-lea le-a declarat solemn oficialităţilor insulei că localinicilor li se vor reda privilegiile, ceea ce s-a materializat prin scutirea de vamă pentru tutun străin, zahăr autohton, băuturi spirtoase, obiecte de suvenir etc., în anumite limite. Deoarece pământul este impropriu agriculturii, majoritatea locuitorilor se îndeletniceau cu comerţul, centrul de rezistenţă fiind bazarul oriental şi uliţele din jur presărate cu cafenele şi două restaurante ce erau ticsite de clienţi, mai ales după ce Ada Kaleh a fost declarată, în 1932, staţiune climaterică.

Circa 40.000-50.000 de turişti români şi străini poposeau anual în insulă atraşi de pitorescul locului, de vestitul rahat cu alune turceşti lokum, de halviţă, acadele, dulceaţă de smochine şi trandafiri, sau de inegalabila băutură răcoritoare braga, obţinută, printr-o retetă secretă, se pare, prin fermentarea fasolei în apă. La Orşova, mai există o doamnă care vinde bragă preparată după reţeta kalehiană.

Casa regală britanică prefera ţigarete 'made in Romania'

În urma vizitei pe insulă a primului ministru A. Averescu, în 1921, şi cu concursul deputatului T. Ioanid, s-a înfiinţat pe Ada Kaleh, în 1927, o fabrică de ţigări sub egida Regiei Monopolurilor Statului, care a absorbit vreo 120 de lucrători. În perioada interbelică, a luat avânt fabricarea ţigărilor de foi, care concurau vestitele havane cubaneze, pe care tradiţia le atribuie ca rulate pe pulpă de fecioară. În atelierele RMS din Ada Kaleh se produceau şi ţigarete fine, prteferate de unii membri ai casei regale britanice şi de regele Carol al II-lea, un înrăit fumător. Cele mai scumpe ţigarete de acest tip se numeau 'Cabinet', înlocuite, în anii '50, de regimul dejist cu fabricarea mediocrelor 'Carpaţi'.

Ada Kaleh island submerged

... by Peter Dogaru

(English translation Don Hitchcock)

Only the older ones remember, perhaps, the matchless charm of patches of terraced land and the heat of the sun, the rose bushes, quince and fig trees and the grapevines, situated on an island in the river, about three kilometres downstream of Orsova. The island, which has seen alternating times of war and peace, was renamed by the Turkish occupiers in 1788, Ada Kaleh, which translates as "Island Fortress" or "City Island". In 1971, the minaret, a place of worship of the approximately 1 000 Romanian-speaking Muslims, fell shattered by dynamite, to accommodate the rising waters of the Iron Gates hydroelectric dam construction. The centrepiece of the mosque was a huge carpet of oriental motifs (15 x 9 m) and weighing 480 kg, donated by the Sultan Abdul Hamid II (1876-1909). At the entrance to the mosque was a kiosk, where Muslim believers ritually washed their hands and feet, most having come by way of Turkey as well as a handful of people from Orsova, the Turnu Severin, etc.The flooding of Ada Kaleh resulted in many regrets. and many secrets were covered by the water, which deserve to be brought to light.

Deliveries of Hercules, the Argonauts and the barbarian

Ada Kaleh formed from deposits of gravel mixed with sand and silt from the Danube over rocky blocks forming the base, and was 1750 meters long and 400-500 wide, about the same size as those of 2 500 years before the father of history, Herodotus, on the island then called Cyraunis. Isolated in the middle of an old Danube amphitheater surrounded by mountains, the island gave a feeling of peace to many. Given the strategic role of a crossing from one side of the Danube river basin to the other, from peace to war was only a step. The ancient Greeks called the island Continusa, namely wild olive country, such as the bushes taken from here by Hercules to carry to the house of his father, Jupiter. The poet Ovid mentions, however, that Hercules, after having beaten the giant Geryon and his brothers, found on the island a famous herd of oxen. In the poems of the Dorian era, the island, then called Continusa, is presented as a delightful land, where the Argonauts brought 15 brothers to an iconic olive country. But around the island will enter in the first century, Romans in Dacia and, later, hordes of Visigoths, Ostrogoths and Huns, followed by the outpouring of Slavs.

Tunnels under the Danube, the secret Unsolved

Hunyadi ordered the raising of the first fortifications on the island of olive trees in 1444 to defend the expansion of the Turks, but after the disappearance of the Hungarian kingdom in 1526, the Ottomans became masters of the area over a century and a half. To face confrontation with the Austrians, the Ottomans brought in 1716, 4 000 Romanian workers from the country to build the fortifications on the island. Unnecessarily, perhaps, because the next year the armies of Prince Eugene of Savoy occupied the island, called Carolina on maps of the time. The Prince decided to raise a strong fortification in the style known by the name of the architect Vauban. The fortress was laid with towers in the corners, linked by two redoubts and underground galleries. The tireless traveler M.T. Romano states that, in the interwar period there could still be seen from the banks of the Serbian side of the Danube, traces of the tunnels. Roman reveals that in May, according to locals, another gallery communicated with the Romanian side, concluding that such work must have raised many difficulties. It is clear that the city walls, with a maximum thickness of 25 meters, have resisted, in 1737, for 69 days, the two Turkish sieges. In 1810, the walls, briefly, Russian flags were raised by the battalion led by Tudor Vladimirescu. The arrangements between the Porte, who ruled Ada Kaleh by the Treaty of Berlin (1878), and Vienna, the protecting power, the Turkish population island - with a constitution that Vion and high stature - have received important privileges, including the importation of any type of goods in any quantity, without any customs duty, a situation which lasted until 1918.

The fortress and pillboxes gradually begin to collapse until, in 1885, by decree of the Austro-Hungarian empire that Ada Kaleh had a status of "open garrison", the authorities withdrew all items considered recoverable from the fortifications. So they played no role when, on August 19, 1916, two Romanian companies temporarily occupied the island. By the Bucharest Peace Treaty signed with Turkey in 1923, Ada Kaleh with its imposing ruins of the city returned to Romania, these ruins were finally swallowed by flood waters in the '70s, and Ceausescu's project to rebuild the old city on Simian island, 5 km, downstream from Turnu Severin, was not brought to a conclusion. Traces of the island civilization still exist in the Iron Gates Regional Museum.

Mischin Baba, Prince of psychic qualities

G. Lungulescu wrote in "Universe" of 13.08.1932 about the wonders of the last prince of ancient Samanid, the Uzbek dynasty, which, in 1786, voluntarily renounced the throne, leaving Bukhara as being asked in the dream, the island considered the holy river. Prince Mischin Baba, very faithful and learned, came after many adventures in Ada Kaleh, settling in the city where he led a very modest life. He remained in the memory of locals as someone who had paranormal powers, including returning to health the Caimacam son, Osman Bey, a neurotic, and filling an empty barrel of wine in a tavern, with a simple touch. He died at 95 years old, and was buried in sandy soil at his express wish on the island. His tomb became a place of pilgrimage for Christians from around the Muslim world. His grave, as part of a Muslim cemetery with the oldest stone in 1963, was removed during work on the Simian Island reconstruction.

Charles II drinking in "Mocha" coffee "in the sand"

Hogea, Muslim priest and teacher, told the journalist G. Lungulescu that the Holy Baba told of the dream of Ibrahim Ali, the most stupid man in Ada Kaleh, who laughed all the time, that, on the fourth day of May in the year 1931, there would come to the country's largest island someone who would restore the Muslim inhabitants' lost privileges. The dream came true exactly, Charles II unannounced visiting the island, accompanied by Prime Minister N. Iorga. The king listened in a state of good humor, and passed some hours on the tranquil island while sipping a coffee made "in the sand" of the cup once used by his father, Ferdinand I.

(Hot sand is the traditional method whereby a fire is made beneath a vessel containing sand, and the coffee pot is heated by contact with the sand - Don)

Charles II, said solemnly to island officials that he would give the locals privileges, which was shown by the exemption of customs for foreign tobacco, local sugar, spirits, souvenir items, etc.., Within certain limits. Because the land is unsuitable for agriculture, most people are traders, and the centre of this is around the Oriental Bazaar and the streets nearby dotted with cafes and two restaurants that were crammed with customers, especially after Ada Kaleh was declared in 1932, to be a resort. 40 000 - 50 000 Romanian and foreign tourists annually visit the island attracted to the picturesque site by the famous Turkish delight with nut, halva, candy bars, fig jam and roses, or the outstanding refreshment Braga, made to a secret recipe, it seems, by fermenting beans in water.

British royal house prefer cigarettes "made in Romania"

Following the visit of Prime Minister A. Averescu to the island in 1921, and with the deputy T. Ioanid, there was founded at Ada Kaleh, in 1927, a cigarette factory regulated under the State Monopoly, which has absorbed about 120 workers. Prior to the war they made cigars, competing with famous Cuban Habanos. In the factories of Ada Kaleh cigarettes are produced and are preferred by some members of the British Royal House and King Charles II, an inveterate smoker. The most expensive cigarette of this type is called "Cabinet", replaced in the 50s, by the manufacture of the "Carpathian" brand. http://www.independent-al.ro/mistere/ada-kaleh-insula-scufundata.html

http://alexisphoenix.org/adakaleh.php
===========================

Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreaţă) a fost o insulă pe Dunăre, acoperită în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orşova şi avea o dimensiune de circa 1,7 km lungime şi circa 500 m lăţime. Era populată de circa 600 de turci.

Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită preţurilor (fiind scutită de impozit) mai scăzute, pentru cumpărarea delicateselor turceşti, bijuterii şi tutun. Insula a fost renumită şi pentru creşterea trandafirilor, producerea uleiului şi a parfumului din acestea.

Istoric

Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie călungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică. Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificaţiile bănăţene, care vorbeşte despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 devine cunoscută ca Ada Kaleh.Din cauza poziţiei strategice a insulei, în conflictul imperiuluihabsburgic cu celotomaninsula Ada Kaleh a avut o importanţă deosebită. În anul 1689armata austriacă a construit o fortăreaţă împotriva Imperiului Otoman. În următoarele decenii, ocupaţia insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai multe ori între Austria şi Imperiul Otoman. În urmaTratatului de Pace de la Belgraddin 1739, insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 şi 1791.

Uitată la Congresul de pace de la Berlin(1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub ocupaţie austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Majoritatea populaţiei insulei era de origine turcă.

Înaintea creării lacului de acumulare de laPorţile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate. Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Şimianîn anii următori, a fost însă fară succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României (de ex.Dobrogea) sau să emigreze în Turcia.

Insula Ada-Kaleh era pozitionata in zona cea mai lata a bazinului Dunarii, in preajma Orsovei langa actualul baraj Portile de Fier. Nu avea mai mult de 1.7-2 km lungime si 500 de metri latime. Atestarile documentare ale insulei sunt foarte vechi. Un studiu foarte interesant republicat de cateva reviste istorice arata ca una dintre primele legende care a inconjurat Ada Kaleh a fost identificarea ei cu insula Erytheia, insula unde Hercule este trimis sa fure cirezile lui Geyron. Desigur, descrierile lui Homer si Hesiod suna ceva in genul ”Insula era la capatul lumii, dupa ce se strabatea oceanul”. Unele descrieri amintesc si de marele ocean si de Libia. Din pacate ”oceanul” este o traducere gresita din moment ce grecii foloseau expresia ”raul Okeanos” , rau care ei considerau ca inconjoara lumea. Lumea greaca se oprea aproape de acest rau identificat ulterior cu Dunarea si cu alte doua rauri din zona Spaniei (pe care ei le considerau unite). De asemenea alte descrieri ale zonei explorate de Hercule dau indicii clare cu privire la localizarea ei. Cele doua teorii cu privire la Erytheia sustin ca aceasta era plasata in locul fostei insule Ada Kaleh sau in apropiere de Spania, de orasul scufundat Tartessos. Mai mult chiar, Herodot aminteste ulterior de insula Cyraunis , plasata insula locuita (de cine ? ) inca din secolul VI inainte de Hristos.

Un raport din secolul XV (1430) al cavalerilor teutoni mentioneza o insula a raului negru locuita de 216 oameni neinarmati , aflati sub protectia coroanei Ungare. Adevarata istorie a insulei incepe odata cu Imperiul Otoman care o populeaza cu turci si o reorganizeaza sub forma unei fortarete, insula suferind mai multe reorganizari in secolele XVIII – XIX (reorganizari insotite de redenumiri). Perioada de stapanire austro-ungara a contribuit la intarirea fortificatiilor. Turcii considerau insula un fel de ”perla a imperiului”, o poarta care desparte cele doua lumi, cea otomana si cea europeana. Insasi numele final al insulei, Ada Kaleh traduce viziunea otomana asupra insulei : ”Insula Fortareata”. Scopul ei era mai degraba unul de post de observatie decat de aparare efectiva. In 1885, Ada Kaleh devine ”garnizoana libera” si este deschisa vizitarilor pentru ca dupa incheierea primului razboi mondial ea sa revina statului roman.

In continuare pe insula populatia era majoritar (cam 97%) turceasca.

Pana in 1931, statul roman si mai ales romanii din zona Orsova si Severin au avut o atitudine foarte rece si chiar dusmanoasa fata de insula si locuitorii ei, activitatile economice de pe aceasta fiind controlate. Dupa vizita regala din 1931, insula a capatat un statut de autonomie administrativa (in sensul ca hagiul si conducatorii insulei erau alesi dintre turcii de pe insula si insula beneficia de o serie de gratuitati). Ada Kaleh a inceput sa exporte printr-o societate proprie, protejata de Casa Regala : tutun de calitate excelenta in Romania si chiar in Turcia si cateva tipuri de dulciuri printre care si un tip de rahat considerat unic in zona (era o reteta proprie de rahat turcesc). Structura insulei si produsele specifice (tutun, rahat, cafea turceasca si smochine) au atras extrem de multi turisti in perioada interbelica si postbelica.

Sa nu uitam de faptul ca in urma unei modernizari incepute in 1920, Ada Kaleh era si un excelent punct de coordonare si popas pentru navigatorii pe Dunare, mai toti avand diverse povesti cu privire la zona si la locuitorii ei.

Cum a fost descrisa insula de majoritatea vizitatorilor de dupa razboi ? Ca o ”oaza de fericire” intr-o mare de comunism. Daca imediat dupa eliberarea otomana, Ada-Kaleh a trecut printr-o perioada de zbucium si subzistenta, macelul comunist a gasit insula intr-o perioada de maxima inflorire. Inconjurata de ziduri si smochini (clima subtropicala), organizata pe mici cartiere si bazaruri , la centru fiind institutiile publice, insula era o destinatie de vacanta ideala dar mai greu accesibila fara ”partid”.

Un om pe care l-am respectat foarte mult in copilarie si tineretea timpurie (ulterior nemaiavand contact cu el) spunea despre Ada Kaleh ca era singurul loc de pe Pamant unde cultura otomana originala se pastrase neatinsa. De la cafeaua turceasca facuta la soare pana la obiceiurile de curtenie islamice (!) si la Moscheea din insula mai tot din locul respectiv spunea : Trebuie sa vezi asta !

Ada Kaleh adapostea si cel mai mare covor persan din Romania (primit in dar de la sultan in secolul XVII) precum si o serie de obiecte de cult unice care s-au pierdut in mare parte sau au fost furate din Moschee ulterior. Viaductul Ada Kaleh avea iarasi un statut de unicat in tara, actualul viaduct fiind mai degraba o copie palida a constructiei originale. Un obicei interesant al perioadei postbelice a insulei era ca la moarte, mai toti cei nascuti pe insula sa se intoarca sa moara pe aceasta. Cimitirul original, de pe insula (a mai existat si unul pe mal) a fost distrus.

Ce s-a intamplat pana la urma ? Pai cam ce s-a intamplat cu Centrul Istoric al Bucurestiului si cu 50% din mostenirea istorica romaneasca…s-au intamplat Ceausescu si Partidul. Hidrocentrala Portile de Fier, proiect ambitios si util la vremea respectiva avea nevoie de un ditamai barajul de acumulare care nu putea fi facut decat ACOLO si care necesita scufundarea insulei. In 1967, locatarii au fost mutati fortat in ostrovul Simian si in zona insulei Simian, o parte dintre cladiri fiind ”mutate” (adica luate pe bucati si trantite pe mal). Faptul ca mutarea a fost atat de abrupta , cu un preaviz foarte mic, i-a marcat pe majoritatea, multi chiar internandu-se sau refuzand contactul cu lumea.

Dezradacinati, cei din Ada-Kaleh s-au imprastiat care pe unde au putut lasand sa moara cu ei legende preum legenda hagiului mincinos, a trimisului lui Mohammed, a locuitorilor originari ai zonei si a ”insulei indreptate spre Mecca”. Exista putine interviuri cu descendenti sau locuitori ai insulei care erau oricum destul de tineri la momentul distrugerii. Multi au preferat sa ingroape, sa uite…

O serie de sapaturi arheologice intreprinse cu putin inaintea scufundarii insulei aratau ca in zona nu existasera urme romane sau ale vreunei civilizatii cunoscute (cu exceptia unor vestigii similare artei tracice primitive) fapt ce se putea datora fortificatiilor austriece care necesitasera aducerea unor straturi superioare de pamant. Rezultatele sapaturilor nu au fost publicate niciodata, conducerea de-atunci considerandu-le fie neinteresante fie periculoase. (Insula era totusi declarata monument inca din 1931)

Cele doua intrebari pe care le naste povestea sunt : Chiar era nevoie de distrugerea insulei si Insula asta ne apartinea intr-adevar ? La a doua intrebare raspunsul este clar : Legal, Da. Ada-Kaleh avea o parte de autonomie dar apartinea de Romania si dupa al doilea razboi mondial. Majoritatea puterilor europene au considerat distrugerea ei o atrocitate. Distrugerea era necesara pentru construirea hidrocentralei Portile de Fier insa nu era necesara in cazul in care planul hidrocentralei ar fi fost refacut si capacitatea ei ar fi fost redusa la 75% . Acest lucru ar fi costat si n-ar mai fi aratat ”realizarile Partidului” in aceeasi lumina.

Grandomania si prostia comunista au facut mai mult intr-un an decat au facut toti invadatorii in mii de ani de istorie. Sapaturi in zona nu se mai pot face, barajul acoperind cu mult insula. Datorita naturii fluviului folosirea sondelor de adancime nu este posibila.

In 2005 au existat chipurile niste proiecte de renovare a cladirilor ruinate din zona Simian. Renovarea urma sa creeze ”o noua Ada Kaleh”. Cu exceptia unor ciondaneli intre consilii si firma Safkar nu a iesit absolut nimic. Ahh..ba da, a iesit un site neactualizat si o promisiune de ”mai bine”.

Micut fiind, cand am auzit de povestea insulei Ada Kaleh m-am gandit imediat la Atlantida. In cazul de fata ne-am scufundat propria Atlantida.

http://insulaadakaleh.blogspot.com/

=============

=========

La Ciresu - Mehedinti, vestigii geto - dacice nepretuite, cu mult inainte de Hristos, ingropate in pământ şi mărăcini

2011-10-20T02:55:00.000+03:00

Dealul Răchiţi, din comuna Cireşu, adăposteşte vestigii arheologice geto-dacice care datează din secolele IV – II î. de Hristos. Este vorba despre două cuptoare pentru reducerea minereului de fier. Ele au fost, în amănunt, cercetate şi conservate de arheologi, în urmă cu 43 de ani. Însă de atunci, au rămas pierdute în timp, iar turistul dornic să ne cunoască trecutul nu vede decât pământ şi mărăcini. Cel două cuptoare reprezintă o adevărată comoară istorică şi aşteaptă să fie puse în valoare.

Sursa: VESTIGII DACICE, LA CIRESU

Multumesc RTS.

Important este sa nu lasati lucrurile asa.

Pacat ca autoritatile nu stiu, nu cunosc, nu au solutii.

Admin

NEWS ALERT. Duminică 21 august. SARBATOAREA PESTERII TOPOLNITA

2011-08-19T03:15:00.004+03:00

Se anunţă un sfârşit de săptămână special pentru locuitorii comunei Cireşu dar şi pentru iubitorii de drumeţii montane. Duminică 21 august va avea loc cea de-a 48 a ediţie a sărbătorii “Peşterii Topolniţa”. Evenimentul este organizat de Primăria Cireşu, Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Centrul Cultural Nichita Stănescu . Toţi iubitorii sărbătorilor câmpeneşti sunt invitaţi să ia parte la seria de manifestări dedicate evenimentului.

===============================================================================

============

=================================

===============================================================================

Este doar una dintre caile de acces in Pestera Topolnita!
=====================================================

===============================================================================

Prieteni, nu uitati!

Duminică 21 august.

SARBATOAREA PESTERII TOPOLNITA

Va invita si

ROMANIA MEGALITICA

===========

Click aici:

1. Peştera Topolniţa, Peştera lui Epuran, sau cum se ingroapa EURO la Mehedinti!

2. Topolnita cave, in atentia autoritatilor doar in campania electorala!

3. SARBATOAREA PESTERII TOPOLNITA

Admin

Sarmisegetuza Regia! Le-au trebuit o luna sa stabileasca ceva evident! Le vor trebui o vesnicie, sa ia si masuri!

2011-08-01T18:18:00.000+03:00

Lucrările la parcarea de la intrarea în cetatea dacică Sarmizegetusa Regia s-au făcut fără autorizaţie şi fără supraveghere arheologică, "vestigiile posibile fiind compromise", se arată în raportul comisiei de anchetă, înaintat de către Prefectura Hunedoara MAI, ministerelor Culturii şi Mediului.

Comisia de anchetă numită de prefectul de Hunedoara, Dezsi Attila, ca urmare a situaţiei apărute în cursul lunii iulie la monumentul istoric Cetatea Dacică Sarmizegetusa Regia, când zidul porţii de vest de la intrarea în cetate a fost afectat de amenajările la parcare, a finalizat raportul, acesta fiind înaintat, luni, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

"Pe scurt, raportul comisiei de anchetă relevă faptul că lucrările efectuate nu deţin autorizaţie, s-au desfăşurat fără supraveghere arheologică, vestigiile posibile fiind compromise", a declarat, luni, într-o conferinţă de presă, prefectul de Hunedoara, Dezsi Attila.

Potrivit raportului, lucrările executate în perioada 15 iunie - 8 iulie 2011, la solicitarea beneficiarului - Consiliul Judeţean Hunedoara - nu deţin autorizaţie de construire.

"Amplasamentul parcării se află în imediata vecinătate a zidurilor antice ale cetăţii dacice, în zona 1 de protecţie, conform Planului Urbanistic Zonal, cu interdicţie pentru orice lucrări de construire, fiind într-o poziţie extrem de vulnerabilă pentru monument. Lucrările s-au desfăşurat fără supraveghere arheologică, vestigiile posibile fiind compromise", se menţionează în raport.

De asemenea, comisia a stabilit că lucrările au continuat după emiterea somaţiei de către Direcţia Judeţeană de Cultură şi Patrimoniu Naţional Hunedoara, iar Primăria comunei Orăştioara de Sus nu şi-a exercitat controlul propriu, neluând nicio măsură faţă de executarea lucrărilor neautorizate.

În raport se specifică şi faptul că lucrările erau făcute în baza unei autorizaţii de construire emisă ilegal, în iunie 2005, neexistând o expertiză tehnică la bază şi nici acordul Inspectoratului Judeţean în Construcţii Hunedoara. Mai mult, lucrările nu au fost anunţate Inspectoratului Judeţean în Construcţii Hunedoara.

Conform documentului, "toate lucrările efectuate atât în baza autorizaţiei de construcţie emisă în 2005, cât şi celelalte lucrări fără autorizaţie sunt ilegale, nesolicitându-se prezenţa arheologilor pe parcurs, în vederea efectuării raportului necesar de descărcare de sarcină arheologică".

"Deoarece prin executarea parcării a fost afectat iremediabil situl arheologic pe adâncimea de doi metri, Direcţia Judeţenă pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Hunedoara a solicitat Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional formarea unei comisii de experţi din partea acestui minister pentru evaluarea pagubelor. De asemenea, raportul va fi analizat de către ministerele de resort, care vor propune sancţiunile ce se impun în această situaţie", a declarat prefectul judeţului Hunedoara.

În 6 iulie, un utilaj care executa lucrări pentru amenajarea unei parcări în zona cetăţii Sarmizegetusa Regia a lovit zidul de vest, provocând daune majore monumentului. Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Hunedoara s-a sesizat şi a informat imediat ministerul, care a trimis la faţa locului o echipă a Comisiei Naţionale de Arheologie. Ca urmare a inspecţiei desfăşurate în 7 iulie, lucrările au fost oprite în ziua următoare.

Ulterior, în baza unui ordin al prefectului judeţului Hunedoara a fost făcut un control la care au participat reprezentanţi ai Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Hunedoara, ai Prefecturii, ai Inspectoratului Judeţean în Construcţii, ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie şi ai Administraţiei Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina. În urma controlului, s-a constatat că lucrările din zona porţii de vest a cetăţii Sarmizegetusa Regia au fost făcute fără avizul MCPN sau al DJCPN. S-a dispus oprirea lucrărilor până la încheierea verificărilor şi luarea unei decizii conform legii.

Apoi, a avut loc şedinţa plenară a Comisiei Naţionale de Arheologie, în care s-a discutat situaţia creată la Sarmizegetusa Regia. Comisia a cerut Ministerului Culturii să facă demersurile necesare pentru continuarea anchetei şi să depună plângere penală împotriva vinovaţilor.

La rândul său, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a cerut anchetă penală şi "sancţiuni exemplare" pentru distrugerile provocate la cetatea dacică Sarmizegetusa Regia ca urmare a unor lucrări de amenajare a unei parcări executate de o firmă privată fără avizul Ministerului Culturii.

Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei sunt singurul sit arheologic din România aflat pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, din 1999, iar valoarea lor istorică, arheologică şi simbolică este inestimabilă.
Sursa: Mediafax.ro. Lucrările la parcarea de la Sarmizegetusa Regia s-au făcut fără autorizaţie. Vestigiile posibile sunt compromise

Romani, treziti-va!

Reauvointa, incompetenta, ori poate interesul, sunt dovedite!

Asa cum nu intereseaza pe nimeni de

TEZAURUL Romaniei dus la ROMA,

nici dupa Sarmisegetuza Regia, nu plang prea multi!

Admin

______________

REMEMBER, Click aici:

_________

Tezaurul dacilor expus la Roma, a revenit sau nu in Romania?

______

Cu buldozerele, in Sarmisegetuza Regia!

2011-07-09T03:48:00.002+03:00

O portiune de 30 de metri din zidul de vest al cetatii dacice Sarmizegetusa Regia a fost afectata de lucrarile executate de o firma privata pentru amenajarea unei parcari, care nu detine autorizatie de la Comisia Nationala de Arheologie, transmite Agerpres. Potrivit informatiilor, un utilaj nesupravegheat de specialisti a excavat pamantul pana la aproape o jumatate de metru distanta de Poarta de Vest a sitului monument UNESCO, aflat in Muntii Orastie.

Situatia a fost descoperita de o delegatie a Comisiei Nationale de Arheologie (CNA), care urcase joi dupa-amiaza la cetate, dupa ce efectuase o evaluare la alte lucrari de descarcare arheologica din judetul Hunedoara.

Vicepresedintele CNA, arheologul Adriana Pescaru, a declarat ca atunci "cand am ajuns in zona Portii de Vest, am gasit utilaje, cilindri pentru presarea pamantului, camioane pentru transport. Se intrase cu lama unui buldozer pana la 1,5 metri adancime si la o jumatate de metru distanta de zidul Portii de Vest, ceea ce reprezinta un pericol de daramare al acestui zid. Mai mult, in profilul sapaturii au fost realizate trepte de acces pentru turisti, iar cateva blocuri de piatra din zid s-au desprins si au cazut. Este inadmisibil ceea ce s-a intamplat".

Pescaru a declarat ca "accesul in cetate este distrus pe o lungime de 30 de metri. Este posibil, dupa materialele ceramice gasite acolo, sa se fi intrat si in zona unor locuinte dacice identificate in anii '80, atunci cand au inceput lucrarile de conservare la Sarmizegetusa Regia".

Vicepresedintele CNA a spus ca lucrarile efectuate in perimetrul de protectie al cetatii Sarmizegetusa Regia nu ar avea autorizatiile necesare de constructie din partea Comisiei, iar in zona nu se afla niciun arheolog in vederea monitorizarii activitatilor executate de firma specializata in drumuri si poduri. Pescaru a adaugat ca va sesiza Comisia Nationala de Arheologie si Ministerul Culturii.

Lucrarile la parcarea de la cetatea Sarmizegetusa Regia au fost oprite, vineri, din dispozitia presedintelui Consiliului Judetean Hunedoara, Mircea Molot, care a spus ca "firma a gresit pentru ca trebuia sa solicite supraveghere arheologica din partea Muzeului din Deva. Ei au crezut sa sunt pe un santier oarecare si au dat drumul la buldozer. Lucrarea a fost stopata. Sper ca situatia sa se rezolve si sa se remedieze ceea ce s-a stricat, pentru ca altfel vor avea de suferit atat firma care a executat lucrarea, cat si angajatii Directiei Tehnice".

In cazul in care se va dovedi ca lucrarile au fost efectuate fara avizele si autorizatiile legale, executantul acestora risca dosar penal pentru distrugerea unei parti din zona de protectie a unui monument istoric.

Sursa:

O portiune din zidul cetatii Sarmizegetusa Regia, afectata de un excavator ce lucreaza la amenajarea unei parcari. "Este inadmisibil ce s-a intamplat", spun arheologii

INCREDIBIL!

Asa cum nu intereseaza pe nimeni de

TEZAURUL Romaniei dus la ROMA,

nici dupa Sarmisegetuza Regia, nu vor plange prea multi!

Admin

______________

REMEMBER, Click aici:

http://calatorpenet.blogspot.com/2011/05/aurul-dacic-expus-la-roma-cele-140.html

Francmasoneria. Ce este, secrete, istorie. Pro sau contra Francmasoneriei

2011-06-17T20:47:00.001+03:00

Cea mai vasta societate secreta - sau discreta – din lume este Francmasoneria. S-a raspandit mai cu seama datorita extinderii Imperiului Britanic, in secolul al XIX-lea. Prin definitie, francmasonii sunt o asociatie de oameni liberi si de bune moravuri care conlucreaza pentru binele si progresul societatii prin perfectionarea morala si intelectuala a membrilor sai.

Francmasonii au fost unii dintre cei mai controversati, majoritatea oamenilor atribuindu-le un caracter satanic, ba chiar “acuzati” de diferite conspiratii.

Francmasoneria exista astazi in forme variate, avand aproximativ 5 milioane de membri.

Simbolurile Francmasoneriei

Principalele simboluri masonice sunt cele “Trei Mari Lumini” (Echerul, Compasul si “Volumul Sfintei Legi”) precum si litera “G” scrisa in interiorul unui echer si al unui compas, reprezentand initiala cuvintelor God (zeu), geometrice, generare, geniu, gnoza.

Geometria oculta foloseste de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu

cercul, triunghiul, pentagrama,

pentru ilustrarea unor idei metafizice si filozofice.

Istoria Francmasoneriei

Francmasoneria a debutat in perioada regelui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus. In acea perioada, constructorii de temple si monumente se bucurau de anumite privilegii, printre care si scutirea de contributii publice. Acestia erau impartiti in trei grade: ucenici, companioni si maistri. Se organizau intruniri, de regula seara dupa terminarea lucrului, intr-o baraca amenajata in apropierea constructiei, unde se discutau lucrarile pentru a doua zi.

Aceste adunari erau conduse de marele maistrilor, fiind precedate de un ceremonial magico-religios, mostenit din perioada cand numai preotii se ocupau de amenajarea templelor.

Unele legende masonice plaseaza formarea organizatiei in vremea construirii Turnului Babel, si cea a construirii Templului din Ierusalim de catre regele Solomon, despre care se spune in Bibile. Sau, ca sa-l citam pe Mircea Eliade, “istoria incepe in Sumer”. Istoria Francmasoneriei este oarecum neclara. Originea ei ramanand un mister, un secret pastrat cu strasnicie, in ciuda publicarii a numeroase carti si articole referitoare la Francmasonerie.

Se spune ca multi masoni au pierdut din vedere adevarata origine si scopul organizatiei insesi. In lucrarea “The Templar Revelation” autorii scriau descriau Francmasoneria: “Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care si-a pierdut intelesul originar”.

In secolul al VII-lea, din pricina crestinizarii anglo-saxonilor se aduc modificari in normele confreriilor de constructuri, iar vechile ritualuri si regulile de initiere au capatat formulele adecvate ale noii religii dominante. Nu s-au pierdut manoperele oculte, semnele si procedeele magice, iar secretul si ceremonialul initierilor a ramas de asemenea neschimbat. S-au pastrat si traditiile de intrajutorare si solidaritate din

antichitatea romana.

In 925 francmasonii isi aleg ca patron pe Sfantul Ioan, deoarece sarbatorirea acestuia coincidea cu solstitiul de vara, moment astronomic celebrat prin ritualuri magice de catre membrii confreriilor de zidari inca din antichitate.

Confreriile de zidari “Fratii Sfantului Ioan” s-au raspandit pe continentul european. Acestia au primit din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale. In acea perioada multi oameni de arta si ganditori au devenit membrii ai lojelor masonice, beneficiind de numeroase facilitati.

La intrunirile acestora se discutau despre idei filozofice si se cautau cai de reformare politica a societatii. Faptul ca aceste intruniri erau private este de inteles, incercarile lor inovatoare nu erau vazute bine de Biserica. Biserica catolica era obsedata de ideea ereziilor pe care le vedea in orice incercare inovatoare. Secretul fiind singura modalitate de a duce planurile pana la capat.

Unele loje masonice s-au transformat destul de radical. Activau ca asociatii ale zidarilor desfasurand in aparenta o activitate declarata de cercetare a naturii, dar avand,

in secret, o serie de teluri politice si sociale.

Pana la urma, biserica si-a dat seama de actiunile francmasonilor. In secolul al XV-lea, lojile masonice au fost persecutate sangeros de Biserica Catolica, fiind acuzati de propovaduire a ereziei si schismei in Biserica. Multe dintre lojile masonice au fost destramate. Secolul XVI a fost distrugator pentru francmasoni. Luther a reusit sa descompuna lojele Francmasoneriei, cu exceptia celor din insulele britanice.

In 1649, dupa decapitarea regelui Carol I, masonii restabilesc tronul si totodata submineaza autoritatea lui Cromwell, dand francmasoneriei un caracter prin excelenta politic.

Dupa 1660, francmasoneria se transforma definitiv din confrerie profesionala in societate oculta.

In 1717 s-a format Marea Loja Unita, la Londra, prin unirea a patru loji. Acest Ordin a aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o perioada mai lunga de timp. In 1720 se formeaza o Loja in Franta, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia.

In aceasta epoca adevarata origine a Francmasoneriei a devenit cunoscuta marelui public.

In 1737, Carol Eduard, care era si membru al Societatii Regale, a rostit un discurs in fata francmasonilor din Paris, cunoscut drept “Cuvantarea lui Ramsey”. In aceasta declaratie a spus: “Ordinul nostru a format o uniune de nedespartit cu Cavalerii Sfantului Ioan de la Ierusalim, un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri.” Ramsey a mai spus ca Francmasoneria era legata de

scolile antice de mistere.

Francmasoneria a continuat sa-si largeasca randurile, astfel, in 1751 masonul german, baronul Karl Gotlieb von Hund a intemeiat o filiala a Ritului Scotian in Frankfurt, denumita “Ordinul respectarii stricte a regulilor”. Ordinul a sfarsit prin fuziunea dintre Iluminati si Francmasoneria germana,

in timpul Congresului de la Wilhelmsbad.

In Romania, francmasoneria a avut un rol important.

Au fost cativa domnitori romani care au aplicat la ideile si principiile “Epocii Luminilor” pe care si francmasoneria le-a raspandit. In Moldova si Tara Romaneasca, Alexandru Lapusneanu si Radu Serban au intemeiat Scoli domnesti “pentru invatatura norodului”, in 1561 la Cotnari si in 1603 la Targoviste.

Serban Cantacuzino a reusit sa construiasca Academia din Bucuresti (1688), Antioh Cantemir a construit una la Iasi (1707) iar in Transilvania, s-a construit in 1795 la straduinta invatatului Ioan Piuariu-Molnar.

S-au infaptuit reforme fiscale si juridice de catre Constantin Brancoveanu, Antioh si Dimitrie Cantemir, s-au deschis scoli si spitale, si s-a popularizat ideea “bunului” sau “binelui obstesc”. Constantin Mavrocordat a instaurat o Constitutie in Tara Romaneasca si a desfintat iobagia.

Horea, un alt francmason, a redactat faimosul “Supplex libellus valachorum”, unde era prezentate revendicari absolut similare cu cele exprimate zece ani mai inainte in

America sau cinci ani mai tarziu in Franta.

Prima loja masonica romaneasca a fost intemeiata la Iasi in 1748, de catre italianul Carri, secretar a lui Constantin Mavrocordat. A doua loja a aparut in 1749 printre sasii de la Brasov, iar a treia in 1767 la Sibiu.

Spre deosebire de alte tari, in Romania situatia a stat altfel. Francmasonii erau priviti bine de catre Biserica Crestina, ba chiar aveau relatii bune pana in 1937, in timp ce biserica romano-catolica i-a socotit indelunga vreme eretici si apostati.

Cativa dintre francmasonii romani cunoscuti sunt:

Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Radulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila, Spiru Haret, Tudor Vladimirescu.

Cum se zicea odinioara la Bucuresti: “incepi student, continui farmazon, devii savant sau ministru, si termini calcat in picioare de multime sub forma de Bulevard”. Intr-adevar multe din bulevardele din centrul oraselor romanesti au numiri de francmasoni celebri.

In timpul comunismului francmasoneria practic n-a mai existat. Mihail Sadoveanu a avut o incercare de a impaca francmasoneria cu comunismul, insa fara succese.

S-au intocmit liste de catre legionari si multi francmasoni au fost arestati. In 1948 comunistii hotarasc desfiintarea francmasoneriei in Romania.

In data de 27 decembrie 1989, la Bucuresti, francmasonii care au supravietuit se intalnesc in fostul Templu din strada Radu de la Afumati si pun la cale renasterea Francmasoneriei romane. In octombrie 1990 francmasonii romani din exil creeaza

Marea Loja Nationala a Romaniei.

Pro sau contra Francmasoneriei

Multi asociaza masoneria cu satanismul, dar defapt, acestea doua nu au nimic in comun. Exista si exceptii, ordine iesite de sub uzuanta marilor Loje care din diverse interese, acoperindu-se sub eticheta de masoni, ies din tiparele Francmasoneriei.

Marile minti stralucite au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu masoneria din pricina unui mediu intelectual evolutiv propice.

Adeptii francmasoni sustin ca ofera o altfel de cunoastere, insa nu intotdeauna la nivelul dorit. Care este secretul lor? Psihicul manipuleaza subconstientul, cheia sunt riturile. Miscarea mereu fiind aceeasi. La fel ca si in alte practici religioase,

indiferent de cult sau religie.

Exista adevarate grupuri anti-masonice, religioase, politice sau adepti

ai teoriilor conspiratiei.

Se vorbeste de mult timp de o masonerie in cadrul masoneriei. Prima fiind vizibila, in care sunt diversi intelectuali, personalitati mai mult sau mai putin cunoscute, care organizeaza evenimente, ce au fundatii filantropice, iar a doua, cea invizibila, intangibila, impenetrabila, ai carei membri nici macar n-ar putea fi banuiti de asemenea afilieri.

Francmasoneria nu este o religie sau cult anti-crestin, desi multi sustin contrariul. Insa francmasonii cred intr-o Fiinta Suprema, asemenea crestinilor, iar Biblia Masonica este defapt cea crestina, versiunea lui King James.

In pofida unei istorii lungi de atacuri si abuzuri, Francmasoneria continua sa infloreasca, avand in ziua de astazi aproximativ 5 milioane de membri.

Secretele francmasonilor

O adevarata elita s-a creat in randul francmasonilor, formata din marii maestrii ai Marilor Loje, unde intra numai initiati ai gradului 33 (grad absolut). Se spune ca intre acestia circula cunostinte de cu totul alta natura, inaccesibile celor de rand.

Marele Maestru detine “Cartea Riturilor”, o culegere de texte datand din Egiptul Antic care ar ascunde adevarata “poveste” a crestinismului si a miracolului christic. Alte surse afirma de fapt ca masoneria s-ar supune legii sincretismului dorind pe pamant

o singura religie si un singur Creator – realizabil prin figura Marelui Arhitect.

Marea majoritate a cartilor cu si despre masoni au fost scrise doar de dragul de a fi scrise si desi au la baza niste lucruri reale, pe parcursul cartii sunt distorsionate pentru a oferi publicului ce doreste, sau distorsionate de teoriile proprii ale autorului,

exact ca in religie. Adevarul este ca nimeni nu stie absolut nimic despre masonerie, cu exceptia lucrurilor deja dezvaluite de masoni.

Masoneria din carti si din presa fie ea descrisa intr-un mod negativ sau nu,

exista doar acolo.

Indiferent ce carte vom citi si ce parte vom asculta tot nu vom afla ce se ascunde, de fapt, in spatele usilor inchise.

Link-uri:
Site-ul Marei Loje Nationale din Romania: http://www.mlnr.ro
Informatii istorice: ro.wikipedia.org/wiki/Francmasonerie
Sursa text: Secretele Francmasoneriei

Autori: Marius, Dell

Un subiect extrem de complex,

un subiect despre care vom mai vorbi!

Admin

NE ESTE FURATĂ ISTORIA . Îi pasă cuiva? Nu, deloc!

2011-06-07T02:02:00.001+03:00

„România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă (.). Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii «vechii Europe», o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană"

Maria Gimbutas, „Civilizaţie şi cultură"

DESCOPERIRI CARE ÎI REDUC LA TĂCERE PE OCCIDENTALI
Şi astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Creo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!

Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. „Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român" (1!).

Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier", au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreună cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.

Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.

Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională "The Iron Gates in prehistory" (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.

„Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: «reprezentarea înfrângerii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi». Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată «Biblioteca istorică», prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.)” (2).

Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava „Argo" şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la „Porţile de Fier". Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut "Caucaland" situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre.

Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor „dizidenţi de catifea", care, după decembrie 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „reţete" stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional.

În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.

„La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul «naţiunii culturale». Prin «naţiuni culturale» autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie modificate, pentru că ele numai corespund «criteriilor culturale», după care ar urma «spiritualizarea» lor, cum le place unora să spună. Primele victime se cunosc: Jugoslavia şi Cehoslovacia"(2).

Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o „Românie suverană şi independentă", cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E.

Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc de pelerinaj.

DIN NEGURA TIMPULUI
România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului" şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial. De ce ne este frică de ceea ce am fost?

Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:

- în cea mai veche cronică turcească, intitulată "Ogusnam", adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că „Ţara Românilor" s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există!;

- în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică „Wahalen oder Rumumy", pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale

- „descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a «Ţării Ardil», adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely" (3).

- descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!

- a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită „Walahia" între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea;

- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării "Cosmographie", scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea.

NE ESTE FURATĂ ISTORIA
La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul "conspiraţii": de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel:

· „Dacia", jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut;

· „Getica", o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă;

· „Istoria geţilor", scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur.

· „Getica", o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă.

· Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită "Istoria Romanilor". Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia.

· Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut!

· Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă.

· Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia.

· Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!

Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o "conspiraţie" împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri! Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său", a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua", inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:

„Călcând în goană goţii
Din depărtate Asii
Cu alţii-n şir grăbit grăbit
Venind pe cai gonaci
Al Daciei şi-al Romei
Pe greci să îi răpună
Pământ de mult râvnit
Pe Misii şi pe Traci,
Nu şterg a voastre nume
Cu biciul nici Atilla
Cum nu v-au nici învins
Cu hoardele de sciţi
De v-aţi păstrat lumina
Nu pot frânge neamul
Aşa cum e înscris.
Nepieritoarei ginţi.
Într-un năvalnic tropot
năvala lor zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte".

Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia „Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor", să dispară.

Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: «Victoria dacică» înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghiar E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice" (4).

În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu, Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea unei universităţi româneşti în Ardeal.

Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.

„Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut. „Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu" (5).

Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.

Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii noştri. De ce? Pentru că sunt „barbari". Dacă vrem în Europa trebuie să susţinem că „de la Râm ne tragem", trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!

În aceaste articole caut să dovedesc originea nobilă a poporului nostru, să prezint personalităţi ale strămoşilor noştri care au făcut Istorie şi pentru alte naţii. Şi am tras o concluzie amară: CINEVA ne-a furat şi ne fură Istoria.
------------------------------------------------------------------------
Surse:
1. http://www.noidacii.ro/;
2. http://www.dacia.org/;
3. http://descopera.ro/;
4. http://www.yogaesoteric.net/;
5. http://ro.altermedia.info/
Autorul articolului: NE ESTE FURATĂ ISTORIA, Teodor FILIP

Si totusi, intreb aici:

Aurul dacic, expus la Roma. Cele 140 piese din Tezaurul Romaniei, expuse la Muzeul Forurilor Imperiale din Roma, au revenit in tara? Cine poate da un raspuns?

sau aici:

Tezaurul dacilor expus la Roma, a revenit sau nu in Romania?

Este de actualitate, nu-i asa?

Credeti ca am aflat ceva? NU, nimic! Toata lumea tace!

Admin

P.S.: Sa va spun si de ce mai urla durerea-n mine!

Am dorit sa fac o cuvenita mentiune:

Constantin S. Nicolăescu-Plopşor (1900- 1968),

nu trebuie confundat cu fiul acestuia,

Dardu Nicolăescu-Plopşor.

Incercand sa ilustrez aceasta afirmatie, spre durerea si regretul meu, referitor la cei doi mari si foarte importanti oameni de stiinta romani, nu am reusit sa gasesc decat o amarata de fotografie, redata mai jos! In rest, din nefericire, orice, altceva!

Asupra tatalui si fiului, s-a asternut uitarea neamului romanesc!

Vedem tone de fotografii cu tot felul de parveniti, de idioti,

dar nu avem posibilitatea sa ne admiram inaintasii!

Sa-i cinstim cum se cuvine!

Admin

Constantin S. Nicolăescu-Plopşor or Nicolaescu-Plopşor

April 20, 1900 – May 30, 1968

was a Romanian historian, archeologist, anthropologist and ethnographer, also known as a and folkorist and children's writer, whose diverse activities were primarily focused on his native region of Oltenia. Primarily interested in the Balkans' prehistoric period, he researched various Paleolithic, Mesolithic and Neolithic sites in his native country, placing them in a larger European context while producing his own systems of Prehistoric chronology and typology. His main contributions to archeology include the classification of Oltenian microliths, the study of local cave paintings, and the disputed claim that a site in Tetoiu evidenced a regional contribution to anthropogenesis.

From Wikipedia, the free encyclopedia

Aurul dacic, expus la Roma. Cele 140 piese din Tezaurul Romaniei, expuse la Muzeul Forurilor Imperiale din Roma, au revenit in tara? Cine poate da un raspuns?

2011-05-17T05:48:00.002+03:00

In perioada 16.12.2010 - 03.04.2011,

Aurul dacic, a fost expus la Roma.

Trebuia repatriat in aprilie, anul curent.

A mai revenit oare? Cine ne poate spune?

La plecare,

Expoziţia „Aurul Antic al României” ,

Expoziţia „ Aurul antic din România înainte şi după Traian” ,

a facut cateva zile, obiect de preocupare pentru intreaga mass-medie .

Despre revenire ... Niente. Nothing.

Muzeul National de Istorie a Romaniei va expune la Roma, in perioada 16 decembrie 2010 - 3 aprilie 2011, mai multe obiecte din aur si argint, piese exceptionale din categoria Tezaur, in cadrul expozitiei "Gli ori antichi della Romania", deschisa la Muzeul Forurilor Imperiale din Italia, informeaza Agerpres.

Colectia contine 140 de piese arheologice ce dateaza din epoca bronzului, perioada epocii fierului, civilizatia geto-dacica clasica, perioada romana si epoca migratiilor, descoperite in asezari si necropole sau provenind din descoperiri intamplatoare.

"Aceasta expozitie constituie o premiera absoluta in strainatate prin inedita asociere a unor bunuri arheologice de metal pretios din cadrul unora dintre cele mai importante tezaure descoperite pana in prezent pe teritoriul Romaniei. O serie de piese sunt expuse pentru prima data in afara Romaniei, precum patru dintre celebrele bratari dacice de aur care calatoresc acum ca exponate oficiale, dupa anevoioasa lor recuperare de pe piata ilicita",

a declarat vineri directorul MNIR, dr. Ernest Oberlander Tarnoveanu, in conferinta de presa prilejuita de anuntul participarii Romaniei la expozitia de la Roma.

Potrivit acestuia, expozitia "Aurul antic al Romaniei, inainte si dupa Traian" isi propune sa arate ceea ce are mai important Romania ca mostenire culturala si cu ce contribuie la cultura si patrimoniul european.

De asemenea, directorul MNIR a spus ca expozitia se adreseaza si unei comunitati de romani din Italia pentru a le intari legatura cu tara lor de origine.

Din colectia MNIR ce va pleca la Roma fac parte obiecte din Tezaurul de la Persinari, Hinova, Sarmizegetusa Regia, Pietroasa, mormantul princiar de la Potaissa, al doilea mormant princiar de la Apahida, inventarul mormantului princiar de la Floresti s.a.

Conducerea MNIR a admis sa descopere presei doua coifuri, unul din aur, gasit la Cotofenesti, judetul Prahova, si unul din argint, descoperit in Teleorman.

Coiful din aur a fost gasit in anul 1927 de un grup de copii care erau la pascut cu vitele si este considerat cel mai vechi coif de aur, datand din secolul 5 i.Hr. Ar fi fost al unui copil sau tanar. Coiful din argint a fost gasit in mormantul unei capetenii, fiind descoperit de niste tractoristi care lucrau la o gradina de zarzavat. Dateaza din secolul 4 i.Hr. si face parte dintr-un grup de coifuri tracice.

"In lume se cunosc numai trei coifuri de acest gen. Este o prezentare a conceptiei despre viata, putere politica si militara, care vroia sa fie transmisa",

a explicat dr. Ernest Oberlander Tarnoveanu, directorul general al MNIR.

Expozitia cu cele 140 de piese va pleca in lazi speciale, cu transport militar, urmand sa aiba dublu sigiliu si beneficiind de protectie speciala, cu curieri mandatati. Colectia va reveni in tara cel tarziu pe 14 aprilie 2011.

Secretarul de stat in Ministerul Culturii si Patrimoniului National Vasile Timis a transmis mesajul ministrului Kelemen Hunor, apreciind la randul sau ca aceasta expozitie este cea mai mare realizata de Romania din ultimii 25 de ani.

Aceasta expozitie este munca a mai multor curatori, specialisti, pe parcursul a doi ani si a fost posibila datorita unui parteneriat al MNIR cu alte sapte muzee din tara: Muzeul National de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca), Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie (Constanta), Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane (Deva), Muzeul de Istorie Turda, Complexul Muzeal Judetean Neamt (Piatra Neamt), Muzeul Judetean Teleorman (Alexandria) si Muzeul National al Unirii (Alba Iulia).

Sursa: Aurul dacic, expus la Roma

Expoziţia „Aurul Antic al României” va fi lansată, în premieră, la Roma pe 16 decembrie, sub înaltul Patronaj al Preşedinţiei României şi al Preşedinţiei Republicii Italiene, cu participarea Ambasadei României în Italia. Publicul italian va putea admira, timp de trei luni, o selecţie de o sută patruzeci de piese excepţionale de tezaur din metal preţios (aur, argint), aparţinând patrimoniului cultural naţional al României. Muzeul Naţional de Istorie a României participă la această expoziţie cu optzeci şi trei de obiecte care datează din perioada epocii bronzului, Hallstatt, perioada civilizaţiei geto-dacice, epoca romană şi perioada marilor migraţii. Unele dintre aceste piese, provenind de la unul din muzeele partenere, sunt recent descoperite prin cercetări arheologice preventive şi sunt expuse pentru prima dată în afara României, anunţă MAE.

Expoziţia va fi deschisă publicului pentru o perioadă de peste trei luni, în perioada 17 decembrie 2010 – 3 aprilie 2011. Expoziţia va fi găzduită de Mercati di Traiano, Museo dei Fori Imperilali – locaţii istorice de prestigiu din capitala Italiei, aflate în apropierea Columnei lui Traian, fiind expresii ale legăturilor istorice dintre România şi Italia. Expoziţia este organizată de Muzeul Naţional de Istorie a României, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Sovraintendenţa ai Beni Culturali, Muzeul dei Fori Imperiali, cu participarea Ambasadei României în Italia, a Ministerului Apărării Naţionale şi Accademia di România. Muzeul Naţional de Istorie a României, în parteneriat cu alte şapte muzee din ţară – Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca), Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie (Constanţa), Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (Deva), Muzeul de Istorie Turda, Complexul Muzeul Judeţean Neamţ (Piatra Neamţ), Muzeul Judeţean Teleorman (Alexandria) şi Muzeul Naţional al Unirii (Alba Iulia).

Cele peste 140 de piese remarcabile din metal preţios stau mărturie evoluţiei civilizaţiilor din mileniile I a. Chr. – I p. Chr., respectiv din perioada epocii bronzului şi până în vremea Imperiul Roman Târziu şi a migraţiilor din zorii Evului Mediu în această parte a Europei. Cele mai relevante piese: Tezaurul de la Perşinari, Brăţările Dacice, Tezaurul de la Pietroasa, Coiful de aur de la Poiana Coţofeneşti. Coiful de la Poiana Coţofeneşti aparţine patrimoniului civilizaţiei geto-dace. Este o certitudine, susţinută nu numai de descoperirea efectuata in perimetrul unei aşezări a strămoşilor noştri, dar si de: tipul de obiect, specific numai teritoriului României, numai ariei populate de geto-daci; motivele decorative de îndelungată şi înrădăcinată tradiţie traco-geta, carpato-dunăreană.

Bratarile de aur dacice apartin sitului arheologic “Sarmizegetusa Regia” si sunt specifice civilizatiei dacice din secolul I i.e.n., acestea sunt in numar de 24 dupa cum scriu izvoarele vremii si au fost furate cu multi ani in urma de catre braconieri arhoelogici si valorificate pentru sume mari. Brăţările de aur dacice de la Sarmizegetusa reprezintă ea mai importantă descoperire de pe teritoriul ţării noastre după tezaurul denumit “Coşca cu puii de aur” de la Pietroasa.

Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut şi sub numele popular de “Cloşca cu puii de aur” a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi ţărani în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa (750 m). Din tezaurul compus iniţial din 22 de piese, autorităţile au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.

Sursa: Inainte si dupa Traian: Aurul dacic, din nou la Roma

Pe 16 decembrie 2010 a fost vernisată la Roma, la Muzeul Forurilor Imperiale, expoziţia „Ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano”. 140 de artefacte, majoritatea din aur, de o valoare artistică şi istorică excepţională, vor putea fi admirate la muzeul aflat în imediata apropiere a Columnei lui Traian. Dintre cele mai de preţ exponate, amintim:

colierul de la Hinova, coiful de la Poiana Coţofeneşti, patru dintre brăţările dacice de aur, rytonul de la Poroina Mare, patera şi fibulele mici din tezaurul de la Pietrosa, spada de ceremonie din tezaurul de la Perşinari.

Expoziţia a fost organizată de Muzeul Naţional de Istorie a României, alături de care au fost implicate şi alte şapte muzee din România: Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Complexul Muzeul Judeţean Neamţ, Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa, Muzeul Judeţean Teleorman, Muzeul de Istorie din Turda, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Expoziţia este deschisă până în luna aprilie 2011.

Sursa: Aurul antic al României .

O comoară nepreţuită a luat drumul Romei. Valori inestimabile ale culturii şi istoriei României vor face fala ţării în unul dintre cele mai mari oraşe ale lumii. O expoziţie cu mult aur, aşa cum nu au mai văzut locuitorii Romei de pe vremea lui Decebal. „Aurul antic al României-înainte şi după Traian” este expoziţia care se va deschide pe 16 decembrie la Muzeul Forurilor Imperiale, una dintre instituţiile muzeale de referinţă din Italia. Este cea mai importantă expoziţie cu tematică arheologică organizată de statul român în ultimele două decenii în străinătate. Expoziţia va fi deschisă până în luna aprilie 2011.

Expoziţia reuneşte 140 de piese semnificative din patrimoniul cultural naţional, cu valoare materială şi istorică excepţională, clasate în categoria „Tezaur” din colecţiile a opt muzee româneşti.

Rezultat al unui laborios şi ambiţios proiect, început încă din primăvara anului 2009, expoziţia „Gli ori antichi della Romania – Prima e dopo Traiano” este rezultatul unei colaborări între Muzeul Naţional de Istorie a României şi Superintendenţa pentru Bunuri Culturale a Capitalei Roma, Muzeul Forurilor Imperiale şi Zètema progetto Cultura.

Destinaţia acestei expoziţii nu este întâmplător Roma, date fiind valenţele culturale şi turistice deosebite ale oraşului, dar şi numeroasele comunităţi de români ce trăiesc în această ţară, dorindu-se astfel deopotrivă promovarea valorilor de patrimoniu ale României în Italia, dar şi întărirea legăturilor de suflet între diaspora românească şi ţara de origine, spun organizatorii.

În acelaşi timp, expoziţia constituie o premieră absolută în străinătate, prin inedita asociere a unor bunuri arheologice de metal preţios din cadrul unora dintre cele mai importante tezaure descoperite până în prezent pe teritoriul actual al României, precum Tezaurul de la Perşinari, Tezaurul de la Bia, Tezaurul de la Rădeni, Tezaurul de la Stânceşti, Tezaurul de la Cucuteni, Tezaurul de la Buneşti-Avereşti, Tezaurul de la Coada Malului, Tezaurul de la Sarmizegetusa Regia şi Tezaurul de la Pietroasa.

Muzeul Naţional de Istorie a României este coordonatorul echipei care a contribuit la realizarea acestei expoziţii, reunind specialişti din partea următoarelor muzee româneşti: Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca), Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie (Constanţa), Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (Deva), Muzeul de Istorie (Turda), Complexul Muzeal Judeţean Neamţ (Piatra-Neamţ), Muzeul Naţional al Unirii (Alba Iulia), Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman (Alexandria). Curatorul general al expoziţiei din partea României este dr Ernest Oberländer-Târnoveanu, director general al Muzeului Naţional de Istorie a României şi preşedinte al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.

Expoziţia este structurată într-o succesiune de teme generale vizând începuturile prelucrării metalelor preţioase şi a metalurgiei în spaţiul carpato-danubiano-pontic, arta orfevrăriei traco-getice şi apogeul său în perioada dacică clasică, arta metalelor preţioase în perioada Daciei Romane şi a epocii migraţiilor. Cele 140 de piese remarcabile din metal preţios înfăţişează o istorie pe scurt a civilizaţiilor protoistorice, clasice şi antice târzii ce au existat în urmă cu multe veacuri pe teritoriul actual al României. Privite individual sau în ansamblu, toate aceste artefacte stau mărturie asupra istoriei civilizaţiilor din mileniile I î.Hr.-I d.Hr., respectiv din perioada epocii bronzului şi până în vremea Imperiul Roman Târziu şi a migraţiilor din zorii Evului Mediu în această parte a Europei, a unor inedite sinteze multiculturale cu influenţe originare din lumea balcano-mediteraneană şi nu numai.

Unele piese sunt expuse pentru prima dată în afara României, precum patru dintre celebrele brăţări dacice de aur – care călătoresc acum ca exponate oficiale din patrimoniul cultural naţional, după anevoioasa lor recuperare de pe piaţa ilicită de antichităţi prin strădania şi perseverenţa autorităţilor române –, o serie de piese de podoabă din perioada migraţiilor descoperite cu prilejul unor cercetări arheologice preventive recente la Cluj-Napoca sau o parte din monedele de tip koson, ce fac parte din cel mai mare tezaur de monede de aur cunoscut până în prezent pe teritoriul României.

Cele 12 brăţări dacice polispiralice de aur găsite între anii 1996-2001 prin acţiuni de braconaj arheologic în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei şi introduse ilicit în traficul de antichităţi la nivel internaţional reprezintă, după tezaurul de la Pietroasa, cea mai importantă descoperire de natură arheologică din ultimul secol din România, prin valoarea intrinsecă a obiectelor (11,7 kg aur nativ) şi semnificaţia lor cultural-artistică.

Mai amintim o serie de obiecte de excepţie precum: spada din Tezaurul de la Perşinari, coiful getic de la Peretu, rhython-ul de la Poroina, coiful getic de la Coţofeneşti, patru dintre brăţările dacice polispiralice de aur, monede de tip koson, plăcuţele votive de la Germisara, aplicele în formă de acvilă din Tezaurul de la Apahida II, piese din inventarul mormântului princiar de la Potaissa, mormântului princiar de la Cluj-Napoca/Floreşti – patera şi fibulele pereche din Tezaurul de la Pietroasa.

Prinţesele din morminte

Mormântul princiar de la Potaissa (Turda, jud. Cluj). Epoca migraţiilor; a doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr. Printre ruinele castrului Legiunii V Macedonica de la Potaissa, în vara anului 1996, a fost descoperit un mormânt de femeie, de 35-45 de ani. Statutul social înalt al femeii este indicat de podoabele cu care a fost îngropată şi de inserţiile musculare foarte slabe, ca urmare a lipsei activităţilor fizice. Fusese înveşmântată cu o cămaşă lungă din pânză de in, care se închidea în faţă cu un şnur pe care atârnau trei mărgele mari din chihlimbar. „Rochia” era decorată cu o broderie din care s-au recuperat 160 de mărgele mici din pastă de sticlă şi din coral. Peste umeri purta un „peplos” din lână prins cu două fibule mari din argint. O cingătoare din material textil se închidea cu o mare cataramă din argint şi aur. O oglindă din metal alb şi un pieptene din os descoperite în zona bazinului fuseseră probabil atârnate de cingătoare. În urechi purta cercei de aur cu almandine. Din încălţăminte nu s-au păstrat decât cataramele. Piesele de inventar sunt specifice „modei danubiene”, răspândite într-o largă arie europeană, în a doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr.

Mormântul princiar de la Floreşti (Cluj). Epoca migraţiilor; secolul al V-lea d.Hr. În perioada septembrie 2006 – iunie 2007, cu ocazia cercetărilor arheologice preventive, a fost cercetată şi o necropolă. Unul dintre cele 121 de morminte din perioada gepidă se remarcă atât prin inventarul funerar fastuos, cât şi prin poziţia relativ izolată, fiind descoperit la circa 20 m de cel mai apropiat mormânt. Defuncta era o tânără de 18-20 ani. Este singurul mormânt de epocă gepidă care conţine aproape în totalitate obiecte din aur (podoabe şi piese de port) şi aparţine unei aristocrate est-germanice. Este unul dintre cele mai fastuoase morminte princiare descoperite nu numai în Transilvania, ci în toată Europa.

Sursa: Aurul antic al României, înainte şi după Traian

<< Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) este onorat să vă invite Vineri, 3 decembrie, ora 12.00, la sediul său din Calea Victoriei nr. 12, la o Conferință de presă cu prilejul căreia vor fi prezentate piesele excepționale din categoria Tezaur - care vor fi expuse în Italia, în cadrul expoziției „Gli ori antichi della Romania” ce se va deschide la jumătatea lunii decembrie la Muzeul Forurilor Imperiale (Roma). >>

Intreb, nu dau cu parul:

Muzeul Naţional de Istorie a României TACE . Nu zice nimic!

Muzeul Naţional de Istorie a României. Evenimente. Chiar nimic!

Aici, inca din aprilie, ar fi trebuit sa fie un comunicat de presa, cel putin!

Accademia di Romania in Roma, inca ne plimba virtual!

INTREB: azi, 17 mai, au revenit in Romania valorile inestimabile expuse la Roma?

Daca despre "plecare" au facut "conferinta de presa",

tam-tam de a vuit toata presa, despre NEAPARATA "revenire",

nimeni nu sufla o vorba!

Au revenit ori nu, comorile nepretuite ale dacilor?

Iar daca NU, de ce NU ?

Iar daca DA, de ce se trece sub tacere?

Mass-media ce stie? De ce tace?

Sa nu fi "venit "chiar toate? S-au mai pierdut pe drum?

Admin

Incendiar. Români cu care ma mândresc! Un DOCUMENTAR de exceptie! Cititi si dati-l mai departe!

2011-05-08T17:33:00.000+03:00

Incendiar.

Romani celebrii dar necunoscuti inca.

Asa stim sa ne tratam VALORILE.

Cititi, si dati-l mai departe.

Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari” încă de pe vremea dacilor, care n‑ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu”) şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei”! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea‑voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.

Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental ‑ Larousse ‑ nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass‑media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.

* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială” a „reuşit” să‑l neglijeze … Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy”) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550‑1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr‑un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…
„Căsuţa zburătoare”, propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.

* Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie (de origine iudaică) şi întrebuinţată pentru distrugere.
Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II‑lea:
„Numirea mea s‑ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s‑a bucurat d‑na Joliot‑Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…) Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu‑i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot‑Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.”
Veşnicile „plecăciuni” faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti…

* 1827 ‑ Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu) ‑ este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
* 1858 ‑ Bucureşti ‑ primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
* 1880 ‑ Dumitru Văsescu ‑ construieşte automobilul cu motor cu aburi.
* 1881 Alexandru Ciurcu ‑ obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
* 1885 Victor Babeş ‑ realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
* 1886 Alexandru Ciurcu ‑ construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
* 1887 C. I. Istrate ‑ Friedelina şi franceinele.
* 1895 D. Hurmuzescu ‑ descoperă electroscopul.
* 1899 C.I. Istrate ‑ o nouă clasă de coloranţi.
* 1900 Nicolae Teclu ‑ bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
* 1904 Emil Racoviţă ‑ biospeologia
* 1905 Augustin Maior ‑ telefonia multiplă
* 1906, 18.03 ‑ Traian Vuia ‑ avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I” acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
* 1906 A.A. Beldiman ‑ aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
* 1908 Lazăr Edeleanu ‑ prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu ‑ Karpen ‑ „pila Karpen”, care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
* 1910 iunie ‑ Aurel Vlaicu ‑ lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
* 1910 Tache Brumărescu ‑ maşina de tăiat sulf.
* 1910 Ştefan Procopiu ‑ efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
* 1910 Gh. Marinescu ‑ tratamentul paraliziei generale.
* 1910 ‑ Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).
* 1910 Ioan Cantacuzino ‑ „fenomenul Cantacuzino” (aglutinarea unor microbi).
* 1913‑1916 Ioan Cantacuzino ‑ vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)
* 1916 D. Danielopolu ‑ acţiunea hipertensivă a digitalei
* 1918 Gogu Constantinescu ‑ întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
* 1920 Emil Racoviţă ‑ pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)
* 1920 ing. Gheorghe Botezatu ‑ a calculat traiectoriile posibile Pământ ‑ Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo” (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo” care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)
* 1921 Aurel Perşu ‑ automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă”)
* 1921 Nicolae Paulescu ‑ descoperă insulina; pentru că era un anti‑mason virulent, Premiul Nobel l‑au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…
* 1921, decembrie Ştefan Procopiu ‑ Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)
* 1922 C.Levaditi şi Sazevac ‑ bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
* 1925 Traian Vuia ‑ generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee
* 1930 Elie Carafoli ‑ avionul cu aripă joasă
* 1933 Henri Coandă ‑ aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)
* 1938 Henri Coandă - efectul Coandă
* 1938 Henri Coandă ‑ discul volant.
* 1952 Ana Aslan ‑ gerovital H3

O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30‑40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.

Un crater de pe lună poartă numele lui … Spiru Haret
Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.

Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele “vârfuri de talie universală” apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale” şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn”.

O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă”, fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei”

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să‑i ţină pe români „la locul lor” (şi depărtându‑i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii” , Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:

- Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD‑ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD‑uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista … 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa”, iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…

‑ Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

‑ Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)

‑ România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107‑75 cu SUA în finală).

‑ Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia” (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit” a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site‑urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

‑ La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s‑a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s‑a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru ‑ invenţia „Biomer”), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.

‑ Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj‑Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.

‑ Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

‑ La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări…

- Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…

‑ Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.

‑ Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…

‑ România este pe primele locuri în lume la … exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…

‑ Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan ‑ New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându‑se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video‑lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…

‑ Nicolae Bălaşa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…

‑ Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a‑şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic”. „S‑ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să‑i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l‑au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să‑i asigure cei 15.000 USD necesari…

‑ Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit “performanţa” de a fi şomer în România…

‑ Ioan Davidoni (52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să‑şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor … „din milă”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani … Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat‑o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i‑au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s‑au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie, într‑adevăr de miliarde…

‑ Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l‑a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să‑ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina?” Mai târziu, Elena Ceauşescu i‑a propus, prin intermediari, să‑i cedeze invenţia … Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute” în străinătate …

- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice…

C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).

‑ Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i‑au fost pur şi simplu furate de americani…

În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi” l‑au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat‑o în fabricaţia de serie…

În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s‑a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său…

Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta”, care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).

‑ Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel”, este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul” cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în … ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l‑a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes” (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei … Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „cazanul Traian Vuia”, invenţie folosită încă la locomotivele Diesel‑electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel” foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super‑Nobel”.
Sursa: autor necunoscut.

Iata, de ce suntem ... vai mama noastra!

Am incercat sa stabilesc paternitatea acestui TEXT deosebit, elaborat cu truda!

Mi-a fost imposibil! Circula pe net aiurea, toti se dau ... destepti, tacand!

Daca cineva stie AUTORUL, va rog semnalati la rubrica comentarii!

Merita evidentiat, citat!

Cu respectul cuvenit,

Admin

Isus din Nazaret. Remember. Istoria evreilor în România

2011-04-23T22:01:00.001+03:00

Isus din Nazaret, sau Iisus,

(în aramaică ישוע, Ieșu, în ebraică יֵשׁוּעַ‎, Ieșua (arhaic Iehoșua), grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n., probabil Nazaret — d. 30 e.n., Ierusalim) a fost un predicator evreu din Galileea, care a trăit în timpul ocupației romane a Israelului. Isus din Nazaret a fost întemeietorul și a devenit figura centrală a creștinismului. Cu numele Isa ibn Maryam, Iisus este cunoscut ca unul dintre principalii profeți ai credinței islamice.

Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. și a murit în jur de 30 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). În general, istoricii consideră așezarea Nazaret ca locul nașterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39).

Iisus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.

Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), "ישוע", care înseamnă "YHWH mântuiește". Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων), apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a ebraicului "משיח" mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă "uns".

Prenumele în limba română provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj). În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.

Inside-Great Synagogue-Bucharest

Bucuresti :Sinagoga Mare

Istoria evreilor în România

Minoritatea (etnia) evreiască pe teritoriul actual al României are o istorie ce se întinde pe aproximativ două milenii, dar a devenit semnificativă din punct de vedere numeric și al ponderii economice și culturale mai ales începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit recensământului oficial din 1930, totalul evreilor din România era de 756.930.

Această minoritate a încetat - practic - să mai existe la sfârșitul sec. XX. În 2002 au fost recenzați în România 6.179 evrei.

Sinagoga din Timisoara

Începuturile prezenței evreiești au fost plasate de istoriografia mai veche, înainte de cucerirea Daciei de către Traian, însă această opinie a fost revizuită de cercetările actuale, deoarece nu este confirmată de mărturii arheologice. Existența evreilor în Dacia înainte de cucerirea romană nu este susținută de istoriografia actuală. Chemarea evreilor de către Decebal după distrugerea celui de-al doilea Templu

s-a dovedit a fi o legendă.

Sinagoga din Brasov

Primii evrei au ajuns probabil în Dacia odată cu instalarea puterii romane. Pe la începutul erei noi majoritatea poporului evreu locuia în afara Israelului antic, (dintre care, cam 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii). Răscoalele evreiești anti-romane, începute prin anii 60 d.Ch. (Războiul iudeilor) și terminate cu Revolta lui Bar Kohba (132-135 d.Ch.) care s-au încheiat prin victoria armatei romane asupra evreilor au avut urmări tragice pentru învinși (vae victis): incendierea Ierusalimului și a celui de al II-lea Templu, masacre, robie și exil pe tot teritoriul controlat de romani. Ponderea coloniștilor evrei pe teritoriul Daciei rămâne și în acest caz, discutabilă.

Sinagoga din Oradea

Map of Jewish Communities in Romania

Romanian Jews

List of Famous Romanian Jews:

Academics
Aaron Aaronsohn, botanist
J. J. Benjamin, historian
Nicolae Cajal, virologist and Jewish community leader
Ştefan Cazimir, literary critic
Constantin Dobrogeanu-Gherea, sociologist and Marxist theorist
Lazăr Edeleanu, chemist
David Emmanuel, mathematician
Zicman Feider, biologist, acarologist
Herman Finer, political scientist
Moses Gaster, chakham, Hebrew linguist
Alexandru Graur, linguist
Lucien Goldmann [philosopher, critic, sociologist]
Joseph M. Juran, industrial engineer
Ernest Klein, linguist
Peter George Oliver Freund, physicist
Liviu Librescu, physicist
Mario Livio, astrophysicist
George Lusztig, mathematician
Edward Luttwak, economist and historian
Solomon Marcus, mathematician
Meinhard E. Mayer, physicist
Serge Moscovici, social psychologist
Victor Neumann, historian and political analyst
Andrei Oişteanu, historian and anthropologist
Zigu Ornea, literary critic
Julius Popper, explorer
Simion Sanielevici, mathematician
Iosif Sava, musicologist and television host
Alice Săvulescu, botanist
Isaac Jacob Schoenberg, mathematician
Itic Şvarţ-Kara, historian, literary and theater critic
Heimann Hariton Tiktin, linguist
Vladimir Tismăneanu, historian and political analyst
David Wechsler, psychologist

Artists
Avigdor Arikha, painter
Victor Brauner, painter and photographer
Sorel Etrog, sculptor
André François, painter and graphic artist (Jewish father)
Idel Ianchelevici, sculptor
Marcel Iancu, architect and painter
Iosif Iser, painter
Isidore Isou, Letterist
Barbu Iscovescu, painter
M. H. Maxy, painter
Jules Perahim, painter (surrealist) and graphic artist
Constantin Daniel Rosenthal, painter
Reuven Rubin, painter
Lola Schmierer-Roth, painter
Arthur Segal, painter
Daniel Spoerri, assemblage artist and author(Jewish father)
Saul Steinberg, cartoonist
Nicolae Vermont, painter and graphic artist

Business people
Max Auschnitt, financier
Mauriciu Blank, financier
Aristide Blank, financier and activist
Emil Calmanovici, financier and communist activist
Jacques Elias, banker, landowner, manufacturer
Hillel Manoah, banker
Iosif Samitca, publisher
Ralian Samitca, publisher
Ignat Samitca, publisher

Film and stage figures
Israil Bercovici, playwright
Christian Calson, director/writer
I.A.L. Diamond, screenwriter
Abraham Goldfaden,founder of Yiddish-language theater
John Houseman, actor (Jewish father)
Marin Karmitz, director, producer
Elina Löwensohn, actress
Sigmund Mogulesko
Maia Morgenstern (1962 – ) film and stage actress
Bernard Natan, film producer
Ovitz family, circus actors and traveling musicians
Edward G. Robinson, actor
Abba Schoengold
Iulian Schwartz, actor and scholar
Simcha Schwartz, theater director and critic
Dumitru Solomon, playwright
Jacob Sternberg, director
Cambos Rozina actress israel

Musicians
Bill Averbach, composer, klezmer musician
Moshe Bazian, cantor
Miriam Fried, violinist
Alma Gluck, soprano
Clara Haskil, pianist
Philip Herschkowitz, music theorist and composer
Mandru Katz, pianist
Sammy Lerner, composer
Yoel Levi, conductor
György Ligeti, composer
Radu Lupu, pianist
Silvia Marcovici, violinist
Joseph Moskowitz, klezmer musician
Moishe Oysher, cantor and singer
Arnold Rosé, violinist
Lya Stern, violinist, teacher
Richard Stein, light music composer (Sanie cu zurgalai)
Beverly Sills, opera singer

Political figures
Martin Abern, Trotskyist activist
Radu F. Alexandru, politician
Colette Avital, politician
Olga Bancic, communist activist
Silviu Brucan, communist politician and dissident
Simion Bughici, communist politician
Iosif Chişinevschi, communist politician
Alexandru Dobrogeanu-Gherea, communist activist
David Fabian,communist activist
Max Goldstein, communist activist
Remus Koffler, communist activist
David Korner, Trotskyist activist
Alex Kozinski, judge
Serge Klarsfeld, anti-Nazi activist
Samuel Leibowitz, attorney
Karpel Lippe, Zionist activist
Vasile Luca, communist politician
Gheorghe Gaston Marin, communist politician
Nati Meir, politician
Alexandru Nicolschi, communist politician
Saul Ozias, communist politician
Ana Pauker, communist politician
Marcel Pauker, communist politician
Mircea Răceanu, diplomat and dissident (Jewish father)
Leonte Răutu, communist politician
Mihail Roller, communist politician
Valter Roman, communist politician
Petre Roman, politician (Jewish father)
Solomon Tinkelman, communist activist
Leonte Tismăneanu, communist politician
Sorin Toma, communist activist
Ghizela Vass, communist activist
Belu Zilber, communist activist

Religious figures
Ernest Klein, rabbi
Moses Rosen, rabbi
Moses Josef Rubin, rabbi
Alexandru Şafran, rabbi
Meir Shapiro, rabbi
Nicolae Steinhardt, Christian Orthodox priest (Jewish father)
Richard Wurmbrand, minister of religion

Sportspeople
Abraham Baratz, chess player
Ernie Grunfeld, basketball player
Leon Rotman, canoeist
Angelica Rozeanu, table tennis player
Andre Spitzer, fencing master and coach
Alexandru Tyroler, chess player
Bernardo Wexler, chess player
Kevin Youkilis, first baseman for the Boston Red Sox
Victor Zilberman, boxer

Writers
Iuliu Barasch, physician and writer
Max (Marcel) Blecher, writer
Srul Bronshtein, poet
Nina Cassian, poet
Paul Celan, poet
Andrei Codrescu, poet and essayist
Vladimir Colin, short story writer and novelist
Radu Cosaşu, short story writer and journalist
Emil Dorian, poet and writer
Virgil Duda, writer,and journalist
Bluma Finkelstein, poet and essayist
Benjamin Fondane, poet, playwright, and literary critic
Abraham Goldfaden, poet and playwright
Dinu Hervian, journalist, writer
Isidore Isou, poet
Irving Layton, poet
Gherasim Luca, poet
Isac Ludo, novelist
Norman Manea, novelist
Cilibi Moise, storyteller and humorist
Saşa Pană, poet and short story writer
Ion Pribeagu,poet and essayist
Maurice Samuel, novelist
Benjamin Schwarzfeld, writer and educator
Elias Schwarzfeld, historian and novelist
Moses Schwarzfeld, writer and journalist
Wilhelm Schwarzfeld, essayist and journalist
Aurel Storin, essayist, journalist and poet
Mihail Sebastian, playwright
Nicolae Steinhardt, writer (Jewish father)
Alexandru Toma, poet
Tristan Tzara, poet and essayist
Tudor Vianu, literary critic
Ion Vianu, essayist, novelist, and journalist
Ilarie Voronca, poet and essayist
Elie Wiesel, writer

Sarbatori fericite, tuturor!

Admin

ROMANIA Interbelica. Document unic şi greu de procurat !

2011-04-19T02:28:00.000+03:00

Portretul Romaniei interbelice

Portretul ROMANIEI Interbelice ... unic şi greu de procurat!

Deschideti linkul de mai jos si dati clik pe judetul care va intereseaza! http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html

E aici o munca de Sisif, pe care sper sa o apreciati la justa ei valoare

Un proiect memoria.ro

Cuvant inainte

Dezvoltarea acestui site, frecventa de vizitare, dorinta noastra de a-l transforma într-un instrument obisnuit si accesibil de studiu si informare pentru toti cei care n-au trait anii de început si de mijloc ai secolului XX, au impus aproape aparitia unei rubrici cu informatii de referinta asupra perioada despre care vorbesc cei care aduc marturii.

Cream astfel un cadru în care vizitatorii nostri pot plasa geografic si cronologic, statistic, demografic si social personajele si evenimentele care intervin în relatari.

Materialul provine din enciclopedia interbelica a regatului României, aparuta în preajma intrarii României în cel de-al doilea razboi mondial, prezentarea se face pe judete si am început tocmai cu acele judete care acum nu mai fac parte din tara. Încetul cu încetul, într-o structura prestabilita de descriere vor aparea si celelalte judete, conform împartirii administrative din acele timpuri. Totodata urmarim sa ilustram cu imagini (eventual gravuri) de epoca locurile despre care vorbim. În acest sens cerem, celor care poseda asemenea documente si ne-ar permite reproducerea lor în acest context, sa ne contacteze cât pot de repede.

Suntem deasemenea siguri ca lectura acestor rânduri va fi plina de surprize pentru cei crescuti în propaganda gaunoasa si desantata a ultimilor 50 de ani. Ei vor descoperi o Românie caracterizata în primul rând prin diversitate si armonie, cu un nivel al productiei agricole impresionant si începuturi industriale modeste, dar sanatoase. La fel de neasteptat este nivelul de organizare al societatii civile, multimea organizatiilor locale care functionau în scopuri caritabile si educative, nivelul excelent al educatiei scolare la tara în special, dar si în marile orase, toleranta fata de minoritatile etnice si orientarile religioase.

Descrierea „oficiala” a enciclopediei se regaseste partial si printre rânduri, în marturiile de istorie orala.

Tot atât de adevarat este însa ca din cifrele aride ale statisticilor agricole si din lectura referintelor istorice reiese ca România era locuita de alti români, cetateni care cultivau alte valori decât cele carora li se închina contemporanii nostri de astazi.

Speram ca, realizând acest lucru, toti cei de buna intentie vor aduce dezbaterile privind vietile personale si viata comunitatii în zone cu adevarat importante (durabile).

Fundatia multumeste pe aceasta cale D-lui Eugen Cadiu, refugiat din Cahul, pentru faptul de a fi fost de la începutul acestui demers printre initiatori, iar mai apoi s-a implicat direct în procurarea si pregatirea materialului brut.

Forma electronica, adica reintroducerea textelor descriptive, a fost realizata de Angela-Romana Ivanoiu, în zeci si zeci de ore de lucru la tastatura, fapt pentru care îi ramânem profund îndatorati.

Solutia tehnica, practica si ingenioasa, prin care aceasta idee a ajuns la D-voastra apartine vechilor, dar tinerilor nostri colaboratori de la Incremental S.A..

Asteptam în continuare cu interes si cu drag opiniile si contributiile

D-voastra si va multumim pentru ca ne sunteti atât de aproape în aceasta onorabila întreprindere
Brasov, 10 decembrie 2004
Mircea IVANOIU

JUDEŢUL MEHEDINŢI

GEOGRAFIE

Asezare. Judetul Mehedinti este asezat în apusul Olteniei, la drumul care trece prin defilul Dunarii catre Banat.
Suprafata. 5.320 km².
Înfatisarea pamântului. În partea nordica a judetului sunt muntii, nu prea înalti (între 1200-1500 m) ai Cernei sau Mehedintului; urmeaza apoi un podis de eroziune taiat în roci cristaline si calcare cu multe chei, doline, pesteri (podisul Mehedintului) si, în fine, seria de culmi piezise ale platformei deluroase oltene care si aici se pierde pe nesimtite în Câmpia Dunarii.

Clima si ape. Clima este de tip continental temperat însa cu oarecare influente mediteranee care se simt, în special, în temperatura mai putin coborâta a iernii (2° la Turnu-Severin) si în regimul ploilor. Vânturile dominante sunt cele de vest, lucru care se vede, între altele, si în directia dunelor de nisip care acopera câmpia.

La granita dinspre Banat se gaseste Cerna , iar în apropierea celei dinspre judetul Gorj, curge, în întregime pe teritoriul judetului, Motrul. Între Cerna si Motru se mai gasesc numeroase râuri, însa mai putin însemnate. ( Bahna, Topolnita, Drincea , etc..). În lunca Dunarii sunt numeroase lacuri, însa nu prea mari.

Vegetatia. Muntii si podisul judetului Mehedinti sunt acoperiti de întinse paduri de fag ; în jurul Vârciorovei însa si pe dealurile mai joase, sunt presarate numeroase paduri de stejar, resturi din padurea neîntrerupta de altadata. În aceste paduri se gasesc asociate stejarilor numeroase elemente mediteranee (alunul turcesc, liliacul salbatec, sfineacul, mosdreanul, artarul cu frunza în trei lobi, nucul salbatec, etc.). În partea de S-V a judetului, unde precipitatiunile scad sub 500 mm anual, pe nisipurile dunelor care acopera câmpia, se întinde stepa în asociatie cu plantele arenacee (de terenuri nisipoase).

Bogatii naturale. În valea Bahnei care da în Dunare lânga Vârciorova si în cursul superior al Toplitei, se gasesc zacaminte de carbune brun de foarte buna calitate ; iar în regiunea colinara, lignit. E cunoscut în fine calcarul de constructie de la Gura Vaii.
ISTORIE
Vechime si dezvoltare istorica. Judetul M. al carui nume înseamna « cei de la Mehadia », apare pe la finele secolului XV, în locul judetului Motrului si a unei parti din judetul de Balta.
Teatru al unor evenimente de care se leaga însasi faptura noastra nationala, judetul M. pastreaza importante relicve istorice.
De-a latul sau a trecut Traian, împaratul cu ostirile Romei în al dolea rasboiu dacic. Podul construit de Apollodor din Damasc în vederea cuceririi Daciei a asigurat pâna târziu legaturile ei cu imperiul.
La capatul dacic al acestui pod s-a construit, pe urmele unei asezari autohtone, castrul Drubeta, care deveni, mai târziu, « municipiu al lui Hadrian » si în care s-au perindat legiunea V Macedonica, legiunea VII Claudia, legiunea IV Flavia, aripa Claudia a Galilor.

Castrul acesta întretinu raporturi cu mari asezari militare de pe tarmul Istrului. Existenta sa aici e constatata fara întrerupere si dupa asa-zisa parasire a Daciei de Aurelian. Ea a servit de baza militara a imperiului de Rasarit, sau punct înaintat în calea barbarilor.

În regiunile acestea au fost asezati apoi, de regii unguri, cavalerii ioaniti.

Ele au trecut apoi în mâna domnilor Tarii Românesti care le-au posedat cu titlul de bani ai Severinului.

Monumente istorice.
1.În Turnu-Severin:
Castrul roman Drubeta , din care sapaturile arheologilor au scos la iveala Praetoriul lui Traian, Praetoriul lui Hadrian, zidul lui Constantin cel Mare, statui si inscriptii de cel mai mare interes istoric.
Ruinele podului lui Traian, construit de arhitectul Apollodor din Damasc în jurul anului 104 d. H.
Termele romane de pe terasa Dunarii.
Ruinele a 2 bazilici medievale, în parcul « Drubeta » si în curtea Liceului « Traian ».
Cetatea medievala a Banatului de Severin, în gradina publica « General Dragalina ».

1.În restul judetului :
Statiuni preistorice. În Ostrovul Simian, Ostrovul Corbului si Ostrovul Mare. Castre romane la Ostrovul Banului, Putinei-Halânga, Hinova si Cetatea Gradinet.
Mânastirea Vodita, ctitoria calugarului Nicodim, pe temeliile altei mânastiri din sec XIII.
Mânastirea Cosustea-Crivelnic.
Mânastirea Strehaia , ctitoria boierilor Craiovesti.
Ruinele cetatii de pe insula Ada- Kaleh. Cetatea a fost construita de turci în sec al XV-lea.
Schitul Topolnita, din comuna Balotesti, ctitoria lui Lupu Buliga din sec XVII.
Mânastirea Gura- Motrului.
Biserica Sf. Gheorghe din Cerneti, zidita de Grigore Ghica la 1663.
Biserica Sf. Nicolae din Cerneti.
Biserica Sf. Ioan din Cerneti.
Biserica de lemn din Baia-de-Arama.

POPULATIE
Starea populatiei. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, judetul M. numara 306.339 locuitori.
Populatia judetului este repartizata astfel:
a) Pe orase si plasi, dupa sex:

Unitati administrative Numarul locuitorilor
Total Barbati Femei
Total judet 306.3 145 161.3
Total urban 30.55 14.61 15.94

1. Orasul Turnu- Severin 21.07 10.13 10.95
2. Orasul Baia-de-Arama 1.475 688 787
3. Orasul Strehaia 7.999 3.792 4.207

Total rural 275.8 130.4 145.4
1. Plasa Câmpu 9.452 47.85 51.61
2. Plasa Closani 53.5 24.8 28.7
3. Plasa Motru 65 30.51 34.49
4. Plasa Ocolu 57.84 27.24 30.61

b) Pe grupe de vârsta:
Grupe de vârsta Locuitori Grupe de vârsta Locuitori
Toate vârstele 306.3 30-49 de ani 71.34
0- 9 ani 78.66 50-69 de ani 34.66
10-29 ani 114.1 70 de ani si peste 6.203
Vârsta nedeclarata 1.351
Miscarea populatiei. Datele fundamentale ale miscarii populatiei în judetul M. dupa cifrele publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931 –1936 sunt urmatoarele:

Anual Cifra probabila a populatieii judetului la 1 iulie în fiecare an Cifre absolute
Proportii la 1.000 locuitori
Nascuti vii Morti Excedent natural Nascuti vii Morti Excedent natural
1930- 1935
La data de 1 iulie 1937 cifra probabila a populatiei judetului M. a fost de 328.164 locuitori. Fata de populatia numarata la recensamântul din 1930 si anume 306.339 locuitori, cifra aflata la 1 iulie 1937 reprezinta un spor natural de 21.825 locuitori în timp de 6 ani si jumatate, ceea ce corespunde unei cresteri medii de 7,1%.

ÎNFATISARE SOCIALA
Regiune de trecere între tinutul muntos al Banatului, depresiunea subcarpatica a Jiului, câmpia Olteniei si Lunca Dunarii, judetul M. se deschide ca un evantai în jurul Severinului, pazind alternativ trecerea din Oltenia spre Banat, sau din Banat spre Jiu sau spre sesul Dunarii.
Partea din Miazanoapte a judetului cuprinde satele asezate în preajma drumului de sub munte. Sunt, în general, sate mici, stravechi, risipite pe plaiuri si prin coclauri, în care principalele îndeletnici ale oamenilor sunt paduraritul si cresterea caprelor. Putine industrii extractive : de cupru la Baia-de-Arama, de calcar la Gura-Vaii, sau de lignit. Viata acestor sate e legata de aceea a satelor asezate în Valea Cernei, peste munti, cu care îsi împarte stapânirea acestora.
Partea de Apus, fostul « judet al Motrului », e formata din satele însirate de-a lungul acestui râu si al afluentilor sai, precum si de-a lungul drumului care duce din Severin la Târgul Jiului, peste dealuri.
Sunt catune obsnuite, de râu, cu vechile asezari pe conul de dejectie al afluentilor apei principale, întinse apoi lant de-a lungul apei. Viata sociala are aici aceleasi caracteristici cu cea din Valea Jiului. Populatia îsi împarte îndeletnicirile între padurarit, cresterea animalelor si o agricultura insuficienta (mai ales porumb), împlinind lipsurile acestor îndeletniciri prin desvoltarea carausiei si a precupetiei cu pacura, sare, piue, etc., pe care le cara de la munte la ses, aducând în locul lor produse alimentare.

Partea de miazazi, fostul « judet de balta » e alcatuita din sate mai mari si mai rare, de câmpie, asezate pe terase sau în lunca, la încrucisarea drumurilor si locuite de o populatie care se ocupa în primul rând cu agricultura. Viata sociala are aici caracterul general al vietii din sesul Olteniei. Aceasta parte e o zona de contact permenent cu populatia de peste Dunare, în buna parte româneasca, pe valea Timocului.

Judet cu caracter compact românesc, pastrând în chip deosebit constiinta romanitatii sale, e alcatuit, mai ales în partea de miaza-noapte si rasarit, din puternice asezari mosnenesti, mândre de starea lor, asa-numitii « boieri de la Motru », întrerupte pe alocuri de sate de tigani, fosti robi mânastiresti. În câmpie, spre miazazi, se întâlnesc sate noi de colonisti. Saracia pamântului determina, mai ales în partea de Nord si de Est a judetului, un curent puternic de emigrare spre oras, spre Banat (bufanii) sau spre Hunedoara (golanii).
Judetul are un port caracteristic, propriu, cu influente banatene. Obiceiurile sunt bine pastrate, mai ales în partea muntoasa a judetului. Folclorul prezinta, amestecate, caracterele Banatului si ale Gorjului.
Severinul, oras curat românesc, fosta cetate baneasca, adaposteste azi, pe lânga o burghezie administrativa recenta, dar închegata si constienta de sine, si câteva industrii alimentare si de constructii, dintre care cea mai de seama e aceea a « Santierelor române de la Dunare », în care s-a construit în mare parte flotila serviciului românesc de navigatie fluviala. Clima blânda, amintirile romane, parcul trandafirilor, vecinatatea romanticei insule Ada- Kaleh, fac din acest oras un punct de plecare pentru vizitatorii Cazanelor si a Portilor de Fier.

ECONOMIA
Activitatea economica a judetului, determinata de caracterul complex al pamântului sau, se desfasoara în special în agricultura, viticultura, exploatarea padurilor, a carierelor de carbune si de arama.
Santierul de constructii navale din Turnu-Severin da orasului capitala un impuls industrial.
Agricultura. Judetul ocupa o suprafata de 532.000 ha. Suprafata arabila este de 229.464 ha, adica 43,13% din suprafata judetului si 0,78% din suprafata totala a tarii.
Din suprafata arabila a judetului, marea proprietate detine 21.886 ha, adica 9,54% , iar mica proprietate 207.578 ha, adica 90,46%.
Din totalul suprafetei arabile cerealele ocupa 218.295 ha astfel repartizate:
Porumbul ocupa 107.042 ha, cu o productie de 1.058.757 chint. (prod. medie la ha 9,9 chint.).
Grâul ocupa 107.783 ha, cu o productie de 325.506 chint. (prod. medie la ha 3,2 chint.).
Secara ocupa 5.649 ha, cu o productie de 18.697 chint. (prod. medie la ha 3,3 chint.).
Ovazul ocupa 2.821 ha, cu o productie de 10.772 chint. (prod. medie la ha 3,8 chint.).
Orzul ocupa 992 ha, cu o productie de 4.876 chint. (prod. medie la ha 4,9 chint.).
Meiul ocupa 7 ha, maturile ocupa 1 ha.
Fânetele cultivate si alte culturi furajere ocupa 4.903 ha. Din aceasta suprafata lucerna ocupa 1.730 ha, cu o productie de 40.387 chint. fân (media la ha 23,3 chint.) si 50 chint. samânta. Alte fânete cultivate ocupa 2.256 ha, cu o productie de 27.974 chint. fân.

Plantele alimentare ocupa 3.148 ha. Din aceasta suprafata varza ocupa 653 ha, cu o productie de 58.912 chint. (media la ha 90,2 chint.). Mazarea ocupa 639 ha, cu o productie de 8.078 chint. (media la ha 12,6 chint.).
Fasolea printre porumb da o productie de 51. 827 chint. si dovlecii printre porumb dau o productie de 386.868 chint.

Plantele industriale ocupa 1.085 ha. Din aceasta suprafata cânepa ocupa 542 ha, cu o productie de 2.623 chint. fuior (media la ha 4,8 chint.), si 2.110 chint. samânta.
Vegetatie si culturi diverse. Din suprafata totala a judetului (532.000 ha) , ogoarele sterpe ocupa 2.843 ha.
Fânetele naturale ocupa 18.034 ha, cu o productie de 265.099 chint. (prod. medie la ha 14,7 chint.), în valoare de 3 mil. lei.
Pasunile ocupa 30.547 ha.
Padurile ocupa 77.277 ha.
Livezile de pruni ocupa 3.310 ha.
Alti pomi fructiferi ocupa 1.753 ha.
Vita de vie ocupa 7.093 ha cu o productie de 149.704 hl (prod medie la ha 22,6 hl).

Cresterea animalelor. În judetul M. se gaseau în anul 1935 : c ai 20.869 , boi 87.788, bivoli 56, oi 243.779, capre 21.153, porci 63.526, stupi sistematici 5.035, stupi primitivi 10.976.
La acest capitol judetul este caracterizat prin marele numar de capre, reprezentând un procent ridicat al acestor animale fata de celelalte judete. De asemenea trebuie subliniata marea dezvoltare a apiculturii din acest judet.

Industrie. 5 mori sistematice, peste 80 mori taranesti, 1 fabrica de spirt, 1 de bere, 1 de ulei vegetal, 1 de bomboane, 2 de rahat, 1 de gheata, 1 de palarii, 1 de tabacarie, 1 de mobile, 2 de teracota, 1 de cherestea, 1 de caramida, 4 de tigla, 1 de tutun si tigari, 1 santier de constructii navale, 1 atelier de reparatiuni de locomotive si vagoane si 1 atelier mecanic. Cariere: piatra calcara la Brezenita si Gura-Vaii si piatra de gresie la Gura-Vaii.

Comert. Comert de cereale, animale, lemnarie, cherestea, piei, lâna si vinuri. În Turnu-Severin se concentreaza productia agricola a judetului si cea forestiera a judetelor din Banat, pentru a lua calea Dunarii în sus si în jos. Populatia banateana desface pe piata Severinului brânzeturi si fructe, aprovizionându-se aici cu cereale, vite si legume.

Drumuri. Judetul M. este strabatut de o retea totala de drumuri de 1.668 km, 356 m împartita astfel :
Drumuri nationale 138 km, 205 m, din care 134 km 621 m (pietruiti) sunt întretinuti de Directia Generala a Drumurilor, iar 3 km 217m (pavati) si 1 km (pietruit) de comunele urbane.
Drumuri judetene 222 km 205 m , în întregime în administratia judetului, din care 220 km 409 m sunt pietruiti.
Drumuri comunale 1.307 km 313 m.

Lungimea podurilor este de 6.801,88 m repartizata astfel : poduri nationale 1.282,10 m, judetene 706,08 m si comunale 4.813,70 m.
Prin judet trec 2 drumuri nationale, legând urmatoarele localitati:
• Craiova - T. Severin- Orsova
• Tg- Jiu – T. Severin

Navigatie fluviala. Curse regulate ale societatii N.F.R. pe liniile:
• T. Severin - Calafat – Corabia – Rusciuc – Giurgiu – Silistra – Cernavoda – Braila - Galati si înapoi.
• T. Severin – Ada- Kaleh – Bazias.
• T. Severin - Gârla- Mare.

Curse regulate ale societati austriece de navigatie (D.D.S.G.) pe linia Viena – Bratislava – Budapesta – Belgrad - Moldova-Veche – Orsova – Ada-Kaleh – Turnu –Severin – Vidin – Lom – Giurgiu – Rusciuc.
Curse regulate ale societatilor de navigatie jugoslava si cehoslovaca pe linia: Regensburg – Viena – Bratislava – Budapesta – Belgrad – Orsova – T. Severin – Giurgiu – Braila – Galati.
Curse regulate ale societatii ungare de navigatie pe linia: Viena – Bratislava – Budapesta – Moldova-Veche – Orsova – Ada-Kaleh – T. Severin – Lom – Giurgiu – Rusciuc.

Cale ferata. Judetul M. este strabatut de o retea totala de cale ferata principala simpla de 96 km
Itinerarii principale : Rapide : (Simplon) Bucuresti – Timisoara – Jimbolia. (Belgrad – Paris). Accelerate : Bucuresti - Timisoara
Statii importante : Turnu- Severin, Vârciorova.
Navigatie aeriana: Prin judet trece linia L.A.R.E.S. cu sosire si plecare pe aerodromul din T. Severin.

Statiuni climatice, balneare, turism.
Turnu- Severin este centrul turistic al judetului. De aici se poate merge cu trenul : la Vârciorova, la Orsova, la Baile Herculane si Mehadia, la Strehaia; cu automobilul la Baia-de-Arama, la mânastirea Tismana, la Tg. Jiu, etc. ; cu piciorul, la mânastirea Topolnita, asezata într-o pozitie admirabila, pe o vale cu acelasi nume. Tot din Turnu Severin cu vaporul pe Dunare ; în sus, prin Portile de Fier, la Vârciorova, Orsova si Bazias în Clisura Dunarii ; în jos la Calafat, Corabia ; cu barca la ostrovurile în care s-au gasit urme preistorice.
Alpinism în muntii Cernei ; din Vârciorova pe muntele Tarcu si din Baia de Arama pe muntele Godeanu.

CULTURA
Stiinta de carte. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, populatia judetului, de la 7 ani în sus este de 248.235 locuitori, din care 48,2% sunt stiutori de carte. Dupa sex, proportia este de 70,0% barbati stiutori de carte si 29,3% femei stiutoare de carte. Repartitia locuitorilor dupa gradul de instructie, în procente, este urmatoarea:

Gradul de instructie scolara Mediul urban Mediul rural
Totalul stiutorilor de carte 100,0 100,0
1. Extrascolara 1,8 0,4
2. Primara 70,5 93,2
3. Secundara 12,6 3,1
4. Profesionala 11,5 2,9
5. Universitara 2,1 0,3
6. Alte scoli superioare 1,5 0,1

Învatamânt. Populatia scolara a judetului M. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de 74.401 locuitori (4.022 mediu urban si 70.369 mediu rural).
Scoli secundare. Liceu de baieti, Liceu comercial, Liceu de fete, Liceu industrial de fete, Scoala normala de fete, Gimnaziu comercial, Institut de fete particular, Scoala evanghelica ( toate la T. Severin) ; 5 gimnazii industriale la T. severin, Baia-de-Arama, Strehaia, Balacita si Vânjulet ; 2 scoli de menaj la T. Severin si Vânjulet ; 3 scoli profesionale la Baia-de Arama, Gemeni si Ada-Kaleh.

Scoli primare 354, din care 341 rurale si 13 urbane (352 scoli de Stat si 2 confesionale), cu un numar total de 47.297 elevi (2.745 mediu urban si 44.552 mediu rural) si cu 911 învatatori si alt personal didactic (situatia din 1934).

Gradini de copii 6, din care 2 rurale si 4 urbane, toate de Stat, cu un numar total de 547 copii (365 mediu urban si 182 mediu rural) si cu 10 conducatoare (situatia din 1934).

Institutii culturale. Fundatia Culturala Regala « Principele Carol ».
Liga culturala activeaza în Turnu-Severin si Lupoaia.
Casa Scoalelor si a Culturii Poporului întretine în judetul M. 46 camine culturale, 9 societati muzicale si 40 biblioteci, adica un total de 95 organizatii culturale, dintre care 22 au personalitate juridica.
Fundatia Bibicescu , cu numeroase filiale în tara.
În T. Severin se mai afla : Biblioteca « I.G. Bibicescu », Muzeul « Dr. C. Istrati », 2 societati culturale, 1 societate corala, 1 soc. preoteasca, Soc. « Casa Luminii », Teatrul comunal, 2 cinematografe, 3 societati sportive, 3 societati de vânatoare.

RELIGIE
Confesiuni. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, din totalul locuitorilor judetului 99,0% sunt ortodocsi.
Biserici si lacasuri de închinaciune. 277 biserici ortodoxe, 3 mânastiri ortodoxe la balotesti, Covrigi si Samarinesti, 1 biserica romano-catolica, 1 protestanta, 1 casa de rugaciuni adventista, 1 baptista si 2 sinagogi.

Institutii bisericesti. 2 protopopiate ortodoxe la T. Severin.
Judetul M. se afla în eparhia Episcopiei ortodoxe a Râmnicului-Noului-Severin (Mitropolia Ungro-Vlahiei).

ADMINISTRATIE
Organizare administrativa. Capitala judetului M. este municipiul Turnu Severin. Judetul are 3 orase ( Turnu-Severin, Baia-de-Arama si Strehaia ) si 428 sate, împartite astfel:
• Plasa Bâcles - 36 sate
• Plasa Brosteni - 68 sate
• Plasa Closani - 82 sate
• Plasa Cujmiru - 22 sate
• Plasa Devesel - 23 sate
• Plasa Motru - 87 sate
• Plasa Ocolul - 77 sate
• Plasa Vânju-Mare - 33 sate

Organizare judecatoreasca. Un tribunal la Turnu- Severin cu 2 sectiuni, 14 magistrati, 1 prim-procuror si 2 procurori în circumscriptia Curtii de Apel din Craiova.
10 judecatorii la T. Severin, Baia-de-Arama, Strehaia, Bâcles, Brosteni, Cujmiru, Flamânda, Tâmna si Vânju-Mare, cu un total de 21 magistrati.

Organizare sanitara. 9 spitale de stat si 12 dispensare de stat.
Serviciul sanitar al judetului si Serviciul sanitar al orasului T. -Severin.
Asistenta si prevedere sociala.
Casa Asigurarilor Sociale din Craiova are 1 oficiu la Turnu –Severin si organizatii medicale la Turnu Severin, Strehaia, Ada-Kaleh si Gura-Vaii (total 8 medici).

În T. Severin se mai afla 6 soc. profesionale de ajutor, Soc. Mutilatilor de razboiu, Azilul de tuberculosi, Azilul de copii saraci « Misoiu », Soc. « Crucea Rosie », Oficiul I.O.V., 1 camin de ucenici.

PRINCIPALELE ASEZARI
•Turnu - Severin, capitala judetului - vezi Monografiile oraşelor reşedinţă.
Baia-de Arama, comuna urbana, vestita altadata prin minele sale de arama, situata în bazinul Motrului din regiunea muntoasa din nordul judetului, la 62 km de resedinta judetului, la 125 km de Craiova si 359 km de Bucuresti.
Are 1.443 locuitori.
Comert cu lemne de foc, cherestea, oi si lâna.
Banca « Târgu Jiu » (sucursala), 1 banca populara.
Gimnaziu industrial, Scoala profesionala, 2 scoli primare, 1 gradina de copii, 1 biblioteca.
2 biserici ortodoxe.
Strehaia. Comuna urbana asezata în rasaritul judetului pe drumul Craiovei, la 46 km de resedinta judetului, 65 km de Craiova si 289 km de Bucuresti. Statie c.f. pe linia Bucuresti – Craiova – Timisoara.
Are 8.209 locuitori.
Gimnaziu industrial, 4 scoli primare, 1 gradina de copii.
Biblioteca populara.
3 biserici ortodoxe.
Ada- Kaleh. Sat turcesc, în insula cu acelasi nume din dreptul Vârciorovei. Insula Ada- Kaleh e vestita prin vegetatia ei mediteranee si prin arhaismul Turcilor car o locuiesc. Acestia se bucura de câteva privilegii, printre care cel mai important este vânzarea tutunului.

FOTOGRAFII
Nu există fotografii pe moment.
[ Informatiile si datele care constituie textul de prezentare a acestui judet sunt reproduse partial dupa Volumul II, Tara Româneasca, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Nationale, 1938, lucrare elaborata sub conducerea prof. Dimitrie Gusti ]

Absolut remarcabil!

Tuturor celor pasionati ... succes la lectura, documentare!

Admin

Cine a construit Podul de la Drobeta Turnu Severin? Apollodor din Damasc sau Burebista?

2011-04-07T03:21:00.004+03:00

Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin

Cine a construit Podul de la Drobeta Turnu Severin?

Toata lumea a invatat la scoala ca Traian a reusit sa cucereasca Dacia datorita construirii, de catre Apollodor din Damasc, un inginer aflat in solda Romei, a podului de piatra de la Drobeta Turnu Severin. Gratie acestei constructii imparatul roman a putut sa-si treaca trupele pe malul stang al Dunarii si sa inceapa cucerirea Daciei. Dar nimeni nu s-a intrebat vreodata, de ce cronicile romane nu amintesc de podul lui Traian care, trebuie sa recunoastem, a fost o realizare militara si strategica importanta pentru vremurile respective.

Analiza documentelor vechi ne face sa ne punem o intrebare: de ce constructia podului de la Drobeta nu este mentionata nici macar pe Columna lui Traian, care infatiseaza, pas cu pas, cucerirea Daciei? De ce pe Columna, trupele romane trec pe un pod de vase si nu pe un pod fix? Cum este posibil ca o constructie de o asemenea maretie si importanta strategica sa fie ignorata de ceea ce a fost numita cea mai importanta cronica in piatra a cuceririlor romane?! Mai mult, este imposibil ca romanii, al caror gust pentru festivitatile inchinate cuceririlor lor, este binecunoscut, sa fi omis aceasta realizare fara de care Dacia poate ca nu ar fi fost invadata.

In plus, din punct de vedere tehnic, era imposibil ca, intr-un interval de cateva luni, romanii sa construiasca un pod care, la ora actuala, cu tehnicile moderne, poate fi construit intr-un interval de timp de 5 pana la 7 ani. Si sa nu uitam ca romanii controlau doar malul drept al Dunarii, malul stang fiind in mainile armatelor dace.

Apollodor din Damasc sau Burebista?
Dar sa lasam scrierile romane si sa cautam in arhivele altor popoare ... Un text macedonean, amintind o legenda veche, povesteste despre 3 mesteri, constructori iscusiti, care la porunca regelui dac Burebista au ridicat un pod peste Danubius in 6 ani. La vremea aceea podul facea legatura intre regiunile pe care Burebista le stapanea la nord si la sud de Dunare. Strabon, de ale carui informatii la ora actuala nu se mai indoieste nimeni scria : " Burebista stapaneste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunarii. Este temut de romani... Trecea fluviul cand voia... “. Daca in timpul iernii Dunarea putea fi trecuta pe ghiata, nu acelasi lucru se putea intampla in restul anotimpurilor. Mai ales va regele dac nu dispunea de o flota din care sa faca pod de vase. Armata sa, numarand mai bine de 200.000 luptatori (cifra imensa pentru acele vremuri, cand populatia Romei era de putin peste 100.000 de cetateni) era formata doar din cavalerie si infanterie.

Ceea ce presupunea un sistem de comunicatii bine pus la punct. Adica drumuri si poduri pe care marele rege sa-si deplaseze trupele in zonele fierbinti ale regatului sau. Si zona cea mai fierbinte era la sud de Dunare, acolo unde Imperiul roman incerca sa-si intinda stapanirea. De acolo si necesitatea construirii podului. Pod de origine dacica pe care Apollodor doar l-a refacut. Mai exact i-a refacut structura de lemn pe care un brav descendent al lui Burebista, Decebal, a incendiat-o, incercand sa intarzie inaintarea romanilor in Dacia. Din acest motiv Traian si-a trecut trupele in Dacia nu pe un pod de piatra ci pe unul de vase, dupa cum chiar Apollodor din Damasc arata pe Columna lui Traian, refacand structura de lemn a podului din ambele parti. Mai tarziu armata romana a refacut integral vechiul pod de piatra al lui Burebista pentru a transporta prada luata de la populatia dacica.

Din pacate, informatiile ulterioare cuceririi Daciei sunt aproape inexistente. Doar un text aminteste ca in secolul al III-lea d. H. , Constantin cel Mare, dac de origine nascut la Nis (cati stiu oare acest lucru?), reconstruieste podul de la Drobeta, adauga un castru cu patru turnuri si un edificiu cu numeroase incaperi...

Poate ca odata, românii vor invata cine au fost cu adevarat stramosii lor...

Eliszar

Proiectul refacerii Podului lui Traian,

inclus de sârbi într-un uriaş proiect turistic naţional .

Podul lui Traian de la Drobeta a fost construit in numai trei ani de zile (103-105), dupa planurile arhitectului Apolodor din Damasc, cel care a proiectat si Columna lui Traian de la Roma. A fost cel mat mare pod construit in antichitate, ingenios ca tehnica si ca forma. Si astazi ruinele sale starnesc admiratia oamenilor. Numai pentru construirea pilelor au fost folosite blocuri masive de piatra si stejarii de pe 200 ha de padure. Podul era lung de 1.135 m, inalt de 18,60 m si lat de 14,55 m.

Basilica Portului Romei

Cu aurul transformat ìn monede, luat din Dacia Traianà abia cucerità, Impàratul Traian, ìntre 105-106 a plàtit construirea Portului Romei, Centumcellae, actuala Civitavecchia, Palatul imperial, termele, magaziile-horrea- si ìntregul complex ràmas aproape intact pànà astàzi, si ìn parte redescoperit dupà bombardamentele din 1943-44.
Arhitectul, Apolodor din Damasc, acelasi constructor al podului de la Drobeta.
http://www.drobetaturnuseverin.net/taguri/apolodor-din-damasc
Drobeta-Turnu Severin, Iron Gates Museum
http://www.flickr.com/photos/rapsak/tags/drobetaturnuseverin/

Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin

Adevaratii constructori ai Podului lui Traian. DEZBATERE”

Material prezentat de Pr. Mihai-Andrei Aldea

http://foaienationala.ro/adevaratii-constructori-ai-podului-lui-traian-dezbatere.html

Cel mai rău lucru la cetățenii români de astă nu este niciunul din cele pe care le socotisem cele mai rele până acum. Cel mai rău lucru la cetățenii români de astăzi este

cumplita boală a datului cu părerea.

Am primit pe mail un text intitulat

„Adevărații constructori ai ”Podului lui Traian”?”.

Să vedem dacă el confirmă sau infirmă părerea mea.
Adaug aici că, deși îl citez din belșug, la sfârșit îl las și integral, ca să nu-și închipuie cineva că am scos cuvintele din context.

Deci, să cităm:
I. „ Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! ”
Greșit!
1. Cele mai multe manuale pe care le-am putut consulta spun ceva de genul „podul a fost construit înainte de al doilea război cu dacii”, fără a indica perioada exactă. Chiar dacă unele dau o perioadă, nu se poate generaliza în temeiul lor. Mai mult, disputele istorice serioase nu se pot baza pe manualele școlare decât atunci când chiar manualele sunt subiectul disputei.
2. Niciun manual pe care l-am putut consulta nu spune că datorită acelui pod „Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană!”. Afirmația ar fi, de altfel, cu totul absurdă sau pur și simplu incultă: Traian trecuse cu armata sa Dunărea în primul război dacic (101-102) pe un pod de vase, înfrângându-l pe Decebal care a cerut în genunchi mila împăratului înaintea zidurilor Zarmisegetuzei. Podul era o necesitate pentru cineva care stăpânea temeinic amândouă malurile, și ca sprijin logistic dar mai ales economic.

II. Următorul citat:
„Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman ! Numai că. informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are “acte” ! O să mă întrebaţi: “Cum adică nu pare în regulă ?” Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară !”
Greșit!
După cum vom vedea, există mai multe „acte” ale acestui pod. De obicei, însă, nu sunt menționate în manualele școlare, dar apar în lucrările de specialitate. De ce autorul minte atât de categoric, este greu de spus. Dar, așa cum vom vedea, chiar minte.

III. „Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogică ! Să vorbim întâi despre documente.”
De fapt istoria nu este „materie de studiu” decât pentru elevi. Pentru cercetători ea este „disciplină științifică”, ceea ce este mult deosebit. Iar ca disciplină științifică istoria cere în primul rând o informare cât mai deplină, și apoi o onestitate cât mai deplină, pentru a se ajunge la concluziile cele mai probabil valabile. Ceea ce nu este, totdeauna, egal cu adevărul. A pretinde însă logică în lipsa informațiilor coerente este ilogic. Și o asmenea „metodă” de lucru nu poate duce decât la greșeli.
De aceea, trebuie să spun că, după cunoștințele mele, mi s-a părut cu totul greșită afirmația „această acțiune de construire a podului … este absolut ilogică”. Dar, dacă vrem să fim logici, trebuie întâi să vedem argumentele. Care sunt?

IV. „ Este cunoscut faptul că monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronică în piatră care relatează pas cu pas cucerirea Daciei.”
Greșit!
Toți specialiștii știu că, deși cuprinde multe informații, Columna lui Traian nu relatează lucrurile „pas cu pas” decât dacă socotim ca „pas” fiecare punct important din punctul de vedere al Romei. Sunt multe lucruri peste care se trece aici și sunt cunoscute din alte surse.
Afirmația nu este esențială în discursul textului analizat, dar este o mostră de „dat cu părerea deși nu știu”.

V. „Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune că a ridicat şi Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare ! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc şi a celui ce l-a construit., fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani ! ”
Greșit!
Greșeală care ține de incultură sau de dorința de a-i înșela pe cititori?
Nu-i treaba mea să răspund.
Însă afirmația este o minciună totală.
De la inscripția de pe malul sudic al Dunării, până la Columna lui Traian, sunt destule mărturii antice despre ridicarea acestui pod.
Ca simplă dovadă, atașez o poză a Podului lui Aplodor (sau Traian, cum vreți), așa cum apare el pe … Columna lui Traian!!!
Să mai amintim că Dio Cassius și alți istorici antici amintesc și ei de Podul lui Traian și de ridicarea lui.
Deci, dintr-o dată, argumentația cade. Cel puțin aici! Să vedem însă, ce urmează!

Pentru cei care nu înțeleg semnificația prezenței podului pe Columnă, să menționăm că, în afara plăcilor de la picioarele podului, este primul document antic ce atestă acest pod. Totodată, acest document atestă faptul că podul este stăpânit exclusiv de romani și, după cum arată și ruinele sale de astăzi, este construit într-un stil cu totul ne-dacic și tipic roman. Coroborând imaginea de pe Columnă cu celelalte izvoare, cum o vom face mai jos, concluziile firești – și incontestabile logic – sunt cu totul altele decât ale autorului textului analizat.

VI. „Există însă în folclorul aromân o baladă populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod. O sa vă spun imediat despre ce este vorba. Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca “bătută în cuie”. De ce ?
1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor !
2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac !
3. În al treilea rând afirmaţia este ilogică întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii ! Atunci era război ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece PE UN POD DE VASE !”
Greșit!
1. Nu există o baladă aromână despre acel pod. Numele de aromâni este dat românilor din Macedonia, Epir, Tesalia și părți mai la sud de acestea, precum și la românii de acolo ce au mers în număr semnificativ în Evul Mediu târziu și în epoci mai apropiate în Tracia și Iliria, și apoi și mai spre nord. Românii din Moesia, singurii care ar putea teoretic avea, în afară de cei din Oltenia sau Banat, balade despre acest pod, nu sunt aromâni. Balada armânească citată… nu are nicio legătură cu subiectul. Dar vom reveni asupra acestei balade la locul în care revine și autorul textului studiat, spre a vedea mai limpede despre ce este vorba.
2. Afirmația de la punctul 1. al autorului include două premize greșite. Prima este că durata construcției ar fi fost de „numai doi ani”. A doua că malul nordic ar fi fost la Decebal în perioada 103-105. De fapt în primăvara lui 101 romanii trec Dunărea pe un pod de vase și ocupă malul nordic al Dunării (ceea ce se vede și pe Columnă). Până în 105 Decebal nu îl mai recuperează, Oltenia și Banatul sunt în cea mai mare parte, deja, provincie romană. (se pot vedea toate lucrările de specialitate, precum și izvoarele indicate de acestea)
3. Afirmația de la punctul 2. al autorului include trei premize greșite.
Prima ar fi aceea că lui Decebal îi păsa de popor, adică, se subînțelege, „poporul dac”. Izvoare pentru această părere? Nu există.
Știm că Horea a strigat „mor pentru popor”. Pentru Decebal nu avem nicio asemenea mărturie. O fi plăcut să ne închipuim că Decebal, cel dintâi dintre nobilii daci, iubea poporul de rând. Mărturiile istorice nu ne arată însă vreo asemenea iubire între tarabostes și poporenii lor, pe care la o adică nobilii daci nu șovăiau să-i vândă și ca sclavi (romanilor și grecilor). O excepție uimitoare, menționată ca atare, este cea perechii Burebista – Deceneu. O asemenea mențiune nu există însă pentru Decebal, cu toate că este arătat ca un mare strateg, bun luptător șamd. Poate că-i păsa de popor, dar nu avem nicio dovadă în această privință. Autorul tocmai vorbea de lipsa documentelor despre pod (imaginară în acel caz) ca o dovadă că nu romanii au construit podul. În lipsa documentelor despre Decebal ar fi trebuit să-și stăpânească imaginația. Mai ales că sunt și alte izvoare privind raporturile dintre Decebal și popor, asupra cărora vom reveni.

A doua premiză greșită este că Decebal era reprezentantul „poporului dac”. Mai curând ar fi fost Traian, dacă e să judecăm după numărul de daci conduși, sau niciunul dintre ei, dacă este să fim obiectivi (nu exista o unitate conștientă și sistematică națională dacică, nu exista un „exponent al neamului”; cel mult exista o unitate etnică, dar asta este cu totul altceva).
Din Dacia lui Burebista Traian stăpânea la anul 100 mai mult de jumătate:
Panonia și V Crișanei, atât direct cât și prin iazigii confederați Imperiului roman (ca și Tracia, de altfel, multă vreme); Moesia în întregime; Sciția Mică; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romană nord-dunăreană, de altfel); Carpații dinspre Moravia, prin iazigii și marcomanii confederați Imperiului Roman.

Ce stăpânea Decebal la anul 100?
Banatul, Oltenia, Transilvania, E Crișanei, partea carpatică și sub-carpatică a Munteniei și o parte din munții Moldovei.
Aliații lui Decebal, roxolanii și bastarnii, stăpâneau o parte a Câmpiei Munteniei și centrul Moldovei, de la Siret până dincolo de Nistru.
Carpii, Costobocii și Dacii Mari, care au fost neutri în aceste războaie, stăpâneau „Țara de Sus” a Moldovei, Maramureșul, Pocuția și părți din Galiția de mai târziu.
Deci Decebal stăpânea o Dacie care cuprindea doar o mică parte a dacilor, mult mai mulți fiind chiar și cei din Imperiul roman decât cei conduși de Decebal.
Dar această enumerare, deși covârșitoare în sine, nu ar avea nicio însemnătate dacă dacii din celelalte părți l-ar fi privit pe Decebal ca pe conducătorul și/sau reprezentantul lor.

Nici vorbă!
Decebal a vrut să ceară, din nou, ajutorul dacilor nordici (Carpi, Costoboci, Dacii Mari), spre sfârșitul celui de-al doilea război cu romanii, deoarece până atunci aceștia nu-l ajutaseră cu nimic. De asemenea, dacii din Imperiul roman (și vom reveni asupra lor!), n-au mișcat un deget pentru Decebal, dar au muncit din greu pentru Traian. Trist pentru romantismul care îi vrea pe daci uniți, naționaliști și anti-romani, dar adevăr istoric atestat de izvoare.
Deci, nici vorbă ca Decebal să fi fost reprezentantul „poporului dac” privit ca întreg.

A treia premiză greșită este cea după care Decebal, dacă lăsa să se construiască podul, însemna că „stă cu mâinile în sân”.
Decebal câștigase pacea printr-o uimitoare mărinimie a lui Traian. Acesta, deși îl avea îngenunchiat la picioare, nu l-a luat prizonier, nu l-a batjocorit, ci i-a dat pacea. S-a retras de lângă Sarmisegetuza, dar a păstrat sudul Banatului și Olteniei, după cum atestă, iarăși, izvoarele.
Pierderile suferite de Decebal erau cumplite, armatele sale fuseseră decimate în război, trupele romane staționau la Drobeta și Dierna și în alte puncte ale malului nord-dunărean, dar și mai în adâncul Banatului și Olteniei. Orice mișcare înainte de vreme ar fi însemnat într-adevăr nimicirea lui Decebal și statului său. Ca urmare, nu a exista nicio acțiune militară a lui Decebal în această perioadă.

Dar Decebal, firește, nu a stat „cu mâinile încrucișate” ci, cu ajutorul meșterilor și instructorilor romani, și-a refăcut o parte din cetăți și armată, a construit noi mașini de luptă șamd. Încălcând, de fapt, tratatul cu Traian, ceea ce a și dus la al doilea război cu acesta. În care Decebal a fost zdrobit.
Orice ar fi dorit autorul textului citat, Decebal nu putea să facă mai mult. Poate cu trei mitraliere și cinci căruțe cu muniție. Dar, nu avea de unde să le ia. Sau dacă dacii nordici ar fi trecut de partea lui. Dar, n-au trecut.

4. Afirmațiile de la punctul 3. al autorului sunt un amalgam uimitor de greșeli de sistematică și logică istorică. De ce?
Unde sunt „savanții”, pardon!, inginerii invocați de autor? Pe ce temei au stabilit ei cât de repede se putea construi podul, câtă vreme nu se cunoaște exact decât o parte din tehnica de construcție folosită? În comparație cu ce au făcut aceste calcule? Pe baza căror resurse umane și materiale estimate?

Cei care cunosc istoria Imperiului roman știu bine că acesta construia străzi, viaducte, poduri șamd cu o viteză ce depășește cu mult, cu foarte mult, viteza construcției autostrăzilor în România. Înainte de a fi luptători militarii romani erau constructori excepționali, atât în construcții ușoare și semi-ușoare – de la valuri de pământ sau palisade la forturi – cât și în cele grele. Mai mult, greul transporturilor în asemenea construcții ca Podul lui Traian nu era pe militari cât pe sclavi. Militarii erau meșterii constructori și nenumăratele urme ale realizărilor lor, din întregul Imperiu roman, ne arată cât de buni meșteri erau!

Fără a intra în alte amănunte despre costrucția Podului lui Traian – unele date generale se găsesc și pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_lui_Traian – trebuie spus că pretenția autorului este lipsită de seriozitate. Folosirea tehnologiilor proprii de către civilizații străine nu poate fi estimată pe baza capacității de a le folosi de către o civilizație de azi – sunt străine. Nu dezvoltăm pe temă, dar există foarte multe cazuri în care estimările inginerilor moderni lipsiți de pregătire istorică s-au dovedit foarte greșite.

Pe de altă parte, autorul datează ridicarea podului între 103-105, adică în vreme de pace, după care spune „Atunci era război!”. Curat-murdar.
Apoi, autorul spune că Traian nu și-ar fi … decimat (?!?!?) armata construind podul. De ce crede autorul că ar fi fost o decimare, greu de înțeles, în condițiile în care armata romană se ocupa de construcții în mod curent. Cel mai probabil, nu știe o mulțime de lucruri elementare despre antichitatea romană.

În sfârșit, ca o culme a erorilor din acest pasaj apare și ideea că pe Columnă armata romană trece Dunărea pe un pod de vase.
Din păcate, deși a spus că istoria este o „materie de studiu logică”, autorul se arată străin de logică.

a) Trecerea trupelor în primul război dintre Traian și Decebal s-a făcut pe un pod de vase; trecerea trupelor ofensive în al doilea război s-a făcut pe pod; așa arată Columna!
b) Dacă a trecut trupele pe un pod de vase, Traian nu depindea de podul permanent pentru a-l învinge pe Decebal, așa cum afirmă la început autorul textului analizat de noi. Iar autorul se contrazice pe sine, ca și în cazul perioadei de pace/război a ridicării podului.

VII. Citat:
„Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei !”
Greșit!
Avem, pe de-o parte, mai multe izvoare antice care ne arată că romanii au construit podul. Pe de altă parte, niciun izvor nu atribuie altcuiva ridicarea Podului!
Nici măcar izvoarele din vremea împăraților romani traco-iliri (sfârșitul secolului III)!
De asemenea, nu există nicio altă construcție similară, fie și doar ca tehnologie, care să aparțină dacilor.
Deci este cu totul neverosimil ca dacii să fi construit podul.
La fel de bine am putea zice că l-au construit celții care, în timpul marii lor invazii, și înainte de Burebista, au stăpânit și ei ambele maluri ale Dunării. Doar că nu sunt dovezi, nici scrise, nici arheologice, ale existenței podului până în timpul războaielor dintre Decebal și Traian.

Mai mult, a spune că dacii „stăpâneau ambele maluri ale Dunării” este inducere în eroare. De ce? Pentru că dacii de pe cele două maluri erau din triburi diferite, nu erau uniți! Tribalii și dacii din Oltenia nu erau mereu în cele mai bune relații, iar vreo acțiune unită a lor, în orice domeniu, pur și simplu nu există menționată în istorie. Nici nu mai vorbim că nu aveau nicio tradiție în construcții monumentale, că nu ne-a rămas de la ei niciun pod măcar peste Olt sau Ogosta, ca să putem să ne închipuim că ar fi știut să facă o asemenea construcție. Dar aici intrăm în domeniu arhitecturii traco-dacice versus arhitectura romană, un subiect pe care autorul textului citat nici măcar nu l-a atins. De ce, nu știm. Fie că l-ar fi contrazis total, fie că nu îl cunoștea deloc.

VIII. „Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:” Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării”. Acelaşi autor ne spune: “(Burebista) trecea fluviul când dorea.”, însă Dacia nu era putere navală la acea vreme ! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât. pe un pod ! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase.”
Greșit!
1. Strabon arată acolo că Burebista nu era împiedicat de nimeni să treacă Dunărea, că era stăpân pe amândouă malurile, nu indică felul în care se trecea Dunărea.
2. Dacia nu a fost niciodată o putere navală. Sintagma „nu era putere navală la acea vreme” poate da alte idei, și ar fi cu totul greșite.
3. Burebista putea, la fel ca și alții, să facă fie un pod de luntrii – acele luntrii pescărești mai mari și mai zdravene decât bărcuțele de agrement cunoscute orășenilor – fie un pod de plute (de bușteni). Așa au făcut și turcii sau alți migratori care au trecut Dunărea fără poduri de piatră. Așa s-a făcut mai bine de 1000 de ani, cu atât mai mult o puteau face dacii.
Mai mult, izvoarele istorice (sic!) arată că luntrile acestea erau foarte numeroase pe Dunăre și au fost adesea folosite ca atare. Să nu uităm că nici macedonenii care au fost înfrânți în Bărăgan nu aveau corăbii, dar au trecut Dunărea liniștiți în plină vară (cred că ne amintim episodul, este cel cu Dromichetes și Lisimah).
4. Pretinsa „logică” de a trage concluzii pe bază de supoziții nu are niciodată valoare. Izvoarele arheologice și cele scrise sunt cele care au valoare. Iar ele nu atestă nicio construcție mare ridicată de Burebista, cu atât mai mult vreun pod peste Dunăre. În schimb atestă ridicarea podului de la Drobeta de către Apolodor din Damasc în vremea lui Traian. Între documente și fantezie… pentru istorie sunt de preferat documentele.
5. Nu doar că Burebista a stăpânit destul de puțin pământul de la sud de Dunăre, dar l-a stăpânit și în condiții destul de precare. Așa cum am mai spus, nici măcar în centrul stăpânirii sale – care nu se știe foarte sigur unde a fost – nu a ridicat măcar vreo cetate măreață sau alt monument care să amintească de domnia pe care a avut-o. Nu se păstrează de la Burebista niciun pod, nici peste Olt sau Mureș, nici peste Lom, Ogosta sau oricare altă apă din teritoriul stăpânit (vremelnic) de el. Dacă pretinsa lipsă a izvoarelor este așa-zisul argument pentru negarea ridicării podului de către Traian, cu cât mai mult se potrivește el pentru Burebista!

IX. „Mai mult pentru această afirmaţie există chiar şi documentaţie ! O baladă populară aromână, intitulată “Puntea din artă” ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani !”
Greșit!
1. O baladă populară de secol XVIII-XIX nu este o „documentație” istorică pentru secolul II d.Hr.!
2. Nu există o baladă populară aromână intitulată „Puntea din artă”.
3. Nu există o baladă populară aromână care să vorbească despre trei meșteri care au lucrat la construcția unui pod peste Dunăre.
4. Există însă balada armânească „Podul de pe Râul Arda”, care vorbește despre cei trei frați meșteri care au ridicat podul de pe acest râu (în vechea Tracie, azi în sud-sud-estul Bulgariei).
Autorul nu știe ce spune sau pur și simplu minte? Nu-i al meu să judec, dar oricum nu are dreptate, pretinsa „documentație” fiind în întregime un fals dintre cele mai rușinoase.

X. „Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane ? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt DAC, de această dată împărat al Bizanţului, anume CONSTANTIN CEL MARE, născut în oraşul Niş, aflat azi în Bulgaria !”
Greșit!
1. Dacă podul a fost refăcut de Constantin cel Mare, atunci nu mai aveau cum să fie acele „bucăți de bârne arse”. Ele există, doar că sunt din vremea distrugerii podului chiar de către romani, odată cu abandonarea țărmului nordic al Dunării, în vremea invaziilor migratorilor.
2. Dacă autorul recunoaște că cei din Moesia erau daci, ar fi trebuit să înțeleagă și faptul că, uimitor, au fost de partea lui Traian. Deci nu l-au privit pe Decebal ca pe un conducător/reprezentant al poporului dac! Mai mult, după cum arată izvoarele istorice – iarăși, ce să facem! – dacii din Oltenia au trecut iute de partea lui Traian, iar cei din Muntenia erau mai mult decât fericiți să fie sub stăpânire romană. Se poate vedea acest lucru și la Cassius Dio dar și în alte izvoare, precum și în numeroasele lucrări de specialitate.
3. Constantin cel Mare nu a fost dac, ci daco-roman sau, mai bine-zis, străromân.
Nu există despre el nici cea mai mică aluzie la vreo încercare de tracizare sau dacizare a Imperiului (ca la Galeriu), pe care l-a condus atâta vreme și căruia i-a hotărât destinele.
4. De vreme ce Decebal nu stăpânea malurile Dunării, controlate – iar documentat de izvoarele antice! – de romani, nu avea cum să dea foc podului păzit de legiunile romane decât în urma unui alt război… care nu a existat.
5. Chiar dacă Decebal ar fi ars lemnăria, nu ar fi fost mare lucru pentru Traian să o refacă. De ce ar fi trebuit să aștepte această lucrare venirea Sfântului Constantin cel Mare? Evident, pentru că autorul textului îl urăște pe Traian, îi urăște pe romani. Dar istoria adevărată nu se face pe sentimente de acest fel, ci pe informații concrete, pe dovezi istorice. Care, în acest caz, atestă că Podul de la Drobeta a fost ridicat de Apolodor din Damasc la porunca lui Traian. Restul e o tristă fantezie.

XI. „Când, oare, vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri ?”
Cu siguranță, veți face acest lucru când veți pune mâna pe cărți de istorie serioasă și veți cerceta izvoarele fără idei preconcepute. Atunci veți înțelege că și romanii sunt strămoșii noștri și veți scăpa de mania deformării istoriei după închipuirea romantică a dacismului post-modernist.
Răspunsul este dat celui care a pus întrebarea, deoarece, într-adevăr, cel puțin în ceea ce privește ignoranța i se potrivește.

XII. CONCLUZIE
Da, am avut dreptate.
Cea mai îngrozitoare plagă a României de azi e datul cu părerea.

Piciorul podului. Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin

( asa cum arata azi ...)

______________________________
Material prezentat de Pr. Mihai-Andrei Aldea

http://foaienationala.ro/adevaratii-constructori-ai-podului-lui-traian-dezbatere.html

Cine a construit Podul de la Drobeta Turnu Severin?

Apollodor din Damasc sau Burebista?

In esenta, cele doua opinii prezentate circula pe net si nu numai, de multa vreme.

Problema ramane!

Cum comentati?

Admin

Dacia Vs. Rome. Arch of Constanitne.

2011-04-04T20:28:00.001+03:00

Dacii de pe arcul lui Constantin

La 25 iunie 315, aflandu-se la Roma, imparatul Constantin cel Mare inaugura Arcul de Triumf, care de atunci ii poarta numele. O constructie armonioasa bine echilibrata, masurand circa 25 de metri in inaltime si tot atata in lungime, latimea fiind de 8 m, strabatuta de trei deschideri boltite, folosite ca locuri de trecere. Monumentul se distinge insa in chip deosebit prin bogatia reliefurilor reprezentate, ca si prin valoarea lor artistica.

A fost inceput in anul 312 e.n. pentru a glorifica titlul de "eliberator al Romei", acordat lui Constantin in urma victoriei dobandite la Podul Milvius impotriva lui Maxentius, unul dintre pretendentii la tronul Romei. Campania impotriva lui Maxentius, inceputa la Milano si continuata la Verona si Roma, constituie, de altfel, subiectul unora dintre sculpturile amplasate pe diverse fatade ale Arcului. Dar, pe langa imaginile strict legate de evenimentele din 312, Arcul de Triumf este decorat cu reliefuri ce au apartinut – potrivit analizelor facute de specialisti in istoria artei antice – altor monumente din vremea unor imparati anteriori: Traian, Hadrian, Marc Aureliu.

Cu toate acestea nu s-a gasit inca o explicatie istorica satisfacatoare pentru preluarile respective: sa fi fost prea scurt intervalul 312-315 pentru decorarea Arcului cu scene originale? Sa fi fost transferate aceste imagini si statui in pretentia de a-l proclama pe Constantin mostenitor al imparatilor din veacurile trecute? Parerile sunt inca impartite.

Cert ramane doar faptul ca pe Arcul triumfal al lui Constantin figureaza si imagini de pe alte monumente, intre care deosebit de importante mi se par a fi, pentru istoria romanilor, cele din vremea imparatului Traian, ilustrand luptele acestuia cu stramosii nostri daci, "cel mai insemnat razboi de atunci al romanilor" – cum se fixase acest eveniment in memoria contemporanilor.

Constantin cel Mare

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost

Împărat Roman între 306 și 337.

Arco di Costantino

Admin

Am revenit !

2010-10-11T00:24:00.001+03:00

Pot fi CITIT aici:
MEHEDINTI Blog online - Open Access publishing

si aici:
Romania megalitica
Va multumesc tuturor pentru intelegere!
Admin, V.Burcu